Românca împreună cu colegii săi au intervenit deja în foarte multe cazuri de urgențe chiar pe navele care salvează migranții din Marea Mediterană, iar în aceste zile se află la Taormina, la summitul G7, cu elicopterul salvare.
- Sunt aici de 26 de ani, am plecat imediat după ce am făcut facultatea, în 1997, am fost medic rezident, apoi medic specialist . Apoi am câștigat un concurs pentru Spitalul Public din Palermo și de 20 de ani sunt medic aici. Mi-am luat specialitatea în 2000, din 2001 am început deja să lucrez. Pe elicopter nu mai am colege, în general sunt mai mult bărbați, acum încep să vină din ce în ce mai multe femei ...
- Faci parte din echipa de servicii medicale urgente din insula Sicilia, care intervine atât în cazurile de accidente de mașini cât și pentru a salva migranții care traversează ilegal Marea Mediterană. Cum este această experiență?
- Sunt foarte multe intervenții și mai ales în ultimul timp, așa cum se știe, cu problema acestor emigranți, cu toate bărcile care sosesc în Lampedusa, am avut foarte multe intervenții, cu elicopterul, cu bărcile, am fost mereu în prima linie pentru a ajuta aceste persoane aflate în mare dificultate.
- Când ați avut prima intervenție cu elicopterul?
- În 2003 zburam deja cu zborurile interne, transportam pacienți aici, apoi a început fenomenul de imigrație masivă și am început să-i ajutăm pe toți cei care soseau. Am întâlnit multe cazuri disperate, copii fără părinți, părinții care muriseră, înecați din cauza bărcilor supraaglomerate cu care vin, mulți mor de foame, copii singuri, femei însărcinate, am avut tot felul de cazuri ... Facem și așa zisele zboruri primare, de exemplu la accidentele de pe autostradă, pe munți, transportăm pacienți gravi din insulele principale de pe lângă Sicilia, Lampedusa, Linosa, etc
- Bănuiesc că la spital aveți și pacienți români...
- Am întâlnit mulți pacienți români care mi-au cerut ajutorul atât medical cât și psihic, care erau foarte dezorientați, care nu cunoșteau pe nimeni, am încercat să-i ajut astfel încât să se simtă mai puțin străini ...
- În general e greu să dai primul ajutor... ați avut vreodată emoții?
- Am avut emoții sigur, eu sunt obișnuită cu meseria asta, dar se întâmplă de multe ori să nu reușești să te izolezi complet de cazul respectiv – se întâmplă să mai duci durerea și acasă câteodată , când ai câte un caz în care vezi că toate eforturile au fost inutile, atunci te duci acasă cu o stare sufletească neplăcută...
- De ce ați ales această meserie?
- Mi-a plăcut foarte mult. Mi-aduc aminte cum am ales această meserie . Eram studentă și mă uitam la televizor, era într-o duminică, am asistat în direct la accidentul lui Ayrton Sena și am văzut cum au intervenit anesteziștii reanimatori să-l salveze și atunci mi-am zis că asta e profesia pe care vreau să o fac.
- Deși aveți experiență continuați să învățați, îmi spuneați că mergeți la diferite cursuri ...
- Da, tot timpul învăț, mergem la cursuri de perfecționare, la diferite congrese, și în Italia dar și în alte țări. Eu sunt membru al Societății române de anestezie și al Societății spaniole de anestezie. Merg destul de des și în România și în Spania, sunt mereu invitată la cursurile și congresele lor.
- După atâția ani de Sicilia vă lipsește România?
- Da, am descoperit de curând asta. Am fost în țară acum câteva luni, nu mai fusesem de foarte mulți ani, și am descoperit că totuși rădăcinile mele sunt acolo și sunt profunde. Eu îmi spuneam mereu că sunt ”la figlia del mondo”, că nu aparțin nici unui loc, dar acum mi-am dat seama că nu e chiar așa ...(Elena Postelnicu ,corespondent Radio Romania Actualitati)
Sursa:RFI
Nessun commento:
Posta un commento