Putini suntem cei care nu stim cine a fost Adrian Paunescu .Pe numele sau adevarat Adrian Paun ,s-a nascut la 20 iulie 1943, la Copaceni, plasa Balti, judetul Balti, in Basarabia, astazi Republica Moldova si a decedat in 5 noiembrie 2010 la Bucuresti. A fost un autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducator si om politic roman,dar mai ales Parintele Cenaclului Flacara.Astazi ar fi implinit 71 ani de ani.Ca tara,ca natiune,am pierdut odata cu disparitia lui o voce,un spirit complet,o personalitate,un geniu,un fenomen al generatiei in blugi.
Am iubit Cenaclul Flacara,practic generatia noastra a crescut odata cu el,ne-am identificat cu el.Am fost indragostiti de el,era o alta casa,o alta scoala,era Dumnezeul nostru,gura noastra de oxigen,iluminarea.Era o nebunie ,o binecuvantare sa aiba loc in orasul tau,sa poti sa fii prezent .Cand spui Adrian Paunescu spui Cenaclul Flacara.Cand spui Cenaclul Flacara spui Romania.Cu tot ceea ce te-a facut si ceea ce esti astazi.Nu stiu daca ideologia comunista si materialele propangandistice ,care ni se predau la scoala pe vremea aceea ,ne-au facut sa fim constienti de bogatia noastra spirituala,culturala,istorica,mandri ca suntem romani si iubitori de tara ,dar sigur Paunescu,Cenaclul Flacara si tot alaiul sau de stele, da!
In anii 70 Cenaclul s-a nascut din initiativa acestui geniu al poporului roman, pe fondul unei dorinte generale printre artisti, oameni ai cuvantului si ai muzicii si după revenirea lui din America, unde a studiat un an şi de unde s-a si molipsit de dorinta de a spune în mod liber idei, de a comunica sentimente. Erau persoane din generatia lui, din promotii mai mult sau mai putin cunoscute, Florian Pittis, un actor cunoscut, vechi iubitor de poezie - au făcut impreuna planuri despre cum sa ne descreteasca fruntile si sa ne largeasca marginile posibilului - Tudor Gheorghe, Doru Stanculescu... fiecare dintre ei reprezenta ceva. Mai erau poetii Dorin Tudoran si George Stanca. A dat cuvant acestei initiative si ideea initiala era aceea de a solidariza lumea culturii în jurul unor idei care pareau periclitate. De aceea a si facut intalnirea cu oameni de varf ai culturii romanesti, Serban Cioculescu, Sabin Balasa sau Geo Dumitrescu.
La inceputurile lui, Cenaclul avea un caracter mai degraba de dialog, apareau si cantareti, multi dintre ei necunoscuti, mai putin rulati la Radio si Televiziune si care se regaseau intr-un ideal omenesc şi artistic. Fara prejudecati , au putut sa se exprime toate personalitatile care au dorit s-o faca si, mai ales, aceasta era esenta, Cenaclul a fost deschis pentru toti necunoscutii talentati din Romania.Cu totii ,o Romanie intreaga ne-am indragostit spontan de acest fenomen,era in armonie cu noi,vibram alaturi de stele.
Adrian Paunescu.Cand spui Adrian Paunescu spui Cenaclul Flacara. Spui spectacolele pe care le organiza in toata tara, in ciuda regulilor si piedicilor regimului comunist.Spui amintirile extraordinare pe care le-am trait in acea perioada in care au stralucit, s-au afirmat si au debutat nume sonore ale culturii romanesti.
Cenaclul Flacara a fost fenomenul deschis pentru toti necunoscutii talentati.A fost un fenomen unic in Europa.Fenomenul "Flacara "s-a bucurat de aportul unor artisti fabuloşi: Nicu Alifantis, Mircea Vintila, Vasile Seicaru, Tudor Gheorghe, Stefan Hrusca, Ducu Bertzi, Victor Socaciu, Doru Stanculescu, Dan Andrei Aldea, Adrian Ivanitchi, Dan Chebac, Evandro Rosetti, Zoia Alecu, Marcela Saftiuc, Alexandru Zarnescu, Adriana Ausch, Carmen Antal, Constantin Dragomir, Dinu Olărasu, Emilian Onciu, Florentin Budea, Florin Chilian, Nicolae Furdui Iancu, Gil Ionita, Ion Hagiu, George Nicolescu, Ion Zubascu, Iulia Iosipescu, Loredana Groza, Majay Gyozo, Magda Puskas, Mihaela Popescu, Mihail Stan, Mircea Baniciu, Mircea Bodolan, Mircea Florian, Ovidiu Haidu, Raul Carstea, Valeriu Penisoara, Vali Serban, Aura Urziceanu, Nancy Brandes, Irina Loghin, Maria Ciobanu, Ileana Sararoiu, Mihaela Mihai, Cristian Buica, Nica Zaharia, Mircea Rusu, Andrei Paunescu, Aurel Moldoveanu, Florin Sasarman, Alexandru Andries, Arpad Domokos, Maria Gheorghiu, Nica Zaharia, grupurile Ecoul, Celelalte Cuvinte, Riff, Rosu si Negru, Continental (devenita Flapo), Pro Musica, Iris, Doi si jumatate, Canon, Partaj, Mondial, Totusi si Phoenix.
Acum ne-am dori sa mai avem un Paunescu cu acea forta ,pasiune si rabdare de a o lua de la capat si de a crea o noua generatie de artisti ,de generatie in blugi,de fani ,de iubitori de tara si cultura,de a ne rada ambitiile,mandria,patriotismul. Dar timpul nu mai are rabdare si geniile au alte treburi.
Considerat cel mai mare poet social dupa Arghezi si ultimul mare poet al Romaniei ,un intelectual la rascruce de istorie,Adrian Paunescu a fost un adevarat tribun ,un mare om de actiune,care a facut mult bine unor intregi generatii,si-a pus amprenta sa asupra vietii social politice ,artistice si culturale a Romaniei.Era o voce ce se facea auzita,respectata ,era o directie a celor care au suferit si sufera in tara asta,a celor care iubesc cultura..Dupa moartea lui cartile sale au fost pur si simplu epuizate din librarii. "Antiprimavara", "Doamne, ocroteste-i pe romani!", "Liber sa sufar" si "Nemuritor la zidul mortii" sunt doar cateva nume.Timpul nu mai are rabdare dar romanii inca mai au sete de cultura,de poezie,de cunoastere.
Am citit Copertile Negre in ascuns in acele vremuri comuniste ,de dinainte de 89 ,cu infrigurare,cu teama,cu respect ,ca pe o Biblie.I-am citit cartile,i-am respectat poeziile.Astăzi, Adrian Păunescu ar fi împlinit 71 de ani.Dar Adrian Paunescu ramane viu,un spirit nemuritor si de acolo ,dintre stele, ne priveste,ne saluta din nou cu vocea sa de tribun si cu respectul lui de geniu:.„Te salut tineret în adidaşi, te salut generaţie în blugi!”
La multi ani MAESTRE!Acolo in ceruri ingerii canta si recita alaturi de tine intr-un Cenaclu Flacara Nemuritor pentru noi toti,pentru tara asta pe care ai iubit-o si ne-ai facut sa o iubim si mai mult!
Decontul final
(Adrian Paunescu)
Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,
Îţi dau toţi aceşti ani, îţi dau viaţa mea.
Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit nişte ani, să ţi-i dau înapoi,
Anii noştri frumoşi, anii noştri nebuni,
Am să-ţi dau săptămâni, anotimpuri şi luni.
Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu,
Şi eu încă sunt viu,
Să mai treci să-ţi mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.
Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ţi-i dau că m-apasă prea greu,
Să mai treci peste mări, să mai treci peste munţi,
Să-ţi aduc amintiri ca să poţi să mă-nfrunţi.
Să mai treci prin vreun loc unde-am stat şi-am visat,
Fără pic de păcat.
Să-mi mai iei cât de cât umilinţa tacând
Şi spitalul din gând.
Să mai schimbi drumul tău, că şi-aşa n-are rost,
Nişte cioburi să-ţi las din iubirea ce-a fost,
Să te-ntorci, auzind că mai sunt printre vii
Şi de dragă ce-mi eşti mai trăiesc până vii.
Nici dovezi nu-ţi pretind, nici chitanţe nu-ţi cer,
Te aştept sus în cer,
Şapte ani te-am închis în iubirea ce-ţi port,
Să mă ierţi ca pe-un mort.
Să mai cazi dinspre cer, când sunt strugurii copţi,
C-am să-ţi dau nişte ani, strânşi în zile şi nopţi,
Să mai vii prin trecut, prin grădina de foc,
Unde-a fost să te văd şi să-ţi fiu nenoroc.
Dar te rog să mai vii într-o zi pe la noi,
Să-ţi dau anii-napoi,
Ca pe tot ce-ai pierdut pentru că m-ai iubit,
Eu să mor, să fim chit.
Cristina Mihailescu
