Proiectul "Accademia" Descopera-ti pasiunea

Marţi 7 iulie 2015 la Circolo lettori di Torino, Via Bogino, 9, în sala Gioco a avut loc conferinţa: "Accademia. Descoperă-ţi pasiunea". Au participat, în ordinea intervenţiilor, Daniel Robu, croitor şi designer vestimentar, Alina Pascariu, fostă gimnastă şi actuală antrenoare, medicul cardiolog Gheorghe Cerin şi Ramona Herciu, antreprenor de succes din Bacău.

 Organizatorul evenimentului, Dr. Bogdan Adrian Popa ne-a oferit cu generozitate descrierea acestui minunat proiect, care îşi propune să prezinte publicului participant posibilitatea de a asculta mărturia unor oameni de excepţie care şi-au găsit vocaţia şi care trăiesc cu pasiune propria viaţă profesională.

 "Fiecare om se naşte cu un anumit talent, inclinaţie sau cu o combinaţie de aptitudini care este unica pentru fiecare in parte.

 Intr-un anumit sens aceasta reprezinta identitatea persoanei respective si ar trebui ca sistemul de invatamant sa asiste tinerii in descoperirea aceastei identitati, sa asigure cultivarea ei in vederea integrarii lor eficiente si productive in dinamica societate moderna.

 Prea multi oameni trec insa prin sistemul de invatamant fara sa afle daca se pricep de fapt la ceva anume. In Italia, rata de somaj a tinerilor depaseste 40%, un numar alarmant de mare care insa demostreaza ca acest tip de inavatamant nu reuseste sa stimuleze curiozitatea si creativitatea individuala.

 Fiecare om se naste cu o tendinta naturala de a invata, este un instinct care ne caracterizeaza inca din primele clipe ale existentei noastre: fatul invata singur sunete si ritmuri verbale; curiozitatea este una dintre trasaturie definitorii ale copiilor mici care invata automat cuvinte si comportamente, de cele mai multe ori independent de interventia parintilor. In timp aceasta tendinta se altereaza progresiv, ajungandu-se in multe cazuri la situatii in care elevii trebuie sa fie obligati sa invete cu ajutorul medicamentelor.

 In anumite tari pana la 10% dintre elevi trebuie sa primeasca tratamente farmacologice pentru a putea urma cursurile scolare (de ex ADHD); in anumite cazuri intre 30 si 55% dintre elevi nu termina liceul.

 Toate aceste fenomene se explica prin incapacitatea sistemului de a oferi o educatie care sa tina cont de unicitatea si particularitatile fiecarui individ.

 Deseori, cadrele didactice isi fac doar meseria urmand programa scolara impusa de un grup de oameni dintr-un birou al guvernului fara sa puna pasiune in ceea ce fac.

 Exista insa din fericire si multe cazuri cand Profesorii sunt cu adevarat niste Educatori, in sensul ca fac mai mult decat o meserie, ei traiesc si transmit de fapt o pasiune pentru domeniul respectiv.
 
Fiecare dintre noi isi aminteste cu placere o (mica) parte dintre profesorii cu care am avut contact de exemplu in Liceu sau la Facultate; personal imi amintesc mai ales de Prof. Florescu de la Cluj. Sala de curs era in permanenta plina; participau nu doar studentii din acea serie dar si studenti din ani superiori, sau uneori chiar fosti studenti. Spre deosebire de multe altele, ora de curs a acestuia trecea mult prea repede. Despre el s-a spus: “Nu ne-a invatat doar anatomie patologica, a incercat sa ne invete sa fim oameni onesti, corecti, sa avem responsabilitatea fiecarui diagnostic, sa avem coloana vertebrala, sa iubim ceea ce facem, sa nu ne credem buricul pamantului, sa invatam mereu, sa fim dornici sa invatam mereu, sa fim mereu oameni.” Desi era una dintre cele mai dificile materii din Facultate am studiat-o cu mare placere. Instiinctiv imi doream ca toti profesorii sa semene cu el pentru a invata mai usor, insa aste era evident o utopie pentru ca nu toti erau la fel de pasionati de propria materie.

 E greu, dar nu imposibil de imaginat un sistem de invatamant in care principalul criteriu de selectie pentru profesori sa fie cuantificarea pasiunii pe care o au pentru domeniul respectiv. Schimbarea unui sistem depaseste capacitatile unui om sau ale unui grup de persoane insa este in puterea noastra organizarea unor intalniri in care oameni care si-au gasit o pasiune pe un anumit plan, au trait-o si au cultivat-o vorbesc publicului interesat despre experienta lor in acest sens.

Chiar daca nu va fi intotdeauna cazul de a asculta profesori in sensul literal al cuvantului, adica “cu acte de profesor”, oamenii care si-au descoperit propria pasiune constituie modele vii in acest sens. Experienta lor traita si impartasita ar putea constitui un imbold si un argument pentru public de a cauta si cultiva propriile pasiuni. Vom incerca in decursul acestor intalniri sa aducem in fata oameni cu din cat mai multe domenii cu putinta, discipline scolare sau nu, in incercarea de ilustra un spectru cat mai larg.

 Vom incerca sa aflam cum anume si-au descoperit aceste pasiuni, in ce mod si cu ce dificultati s-au confruntat pentru a le transpune in practica si care este efectul acesti transpuneri in viata obisnuita. Altfel spus cum percep acesti oameni propria viata profesionala, cum percep la nivel individual trecerea timpului, cum se raporteaza de exemplu la weekend, la vacante sau la idea de pensionare.

Obiectivul general este ca in urma acestor intalniri tinerii si de fapt toti participantii să-şi puna serios si concret problema identificarii propriilor pasiuni în interesul împlinirii personale, dar şi în interesul Societăţii din care fac parte. Un om care işi identifica şi cultiva propriile pasiuni devine automat un membru creativ, productiv si adaptabil adica tocmai calitatile de care azi, mai mult decat oricand Italia si nu numai are cea mai multa nevoie".

Sursa:Citta' di Torino