Munca la negru în Italia: Cum se poate raporta și ce riscuri implică această acțiune în Legislatia muncii si asigurari sociale

 În Italia, ca în multe alte țări europene, există fenomenul muncii la negru, fenomen care îi afectează nu numai pe cetățenii italieni, ci și pe cetățenii proveniți din alte țări membre ale Uniunii Europene, inclusiv pe români. În cazul în care o persoană descoperă un caz de muncă la negru sau este afectată direct de acest fenomen, ea poate depune o plângere la autoritățile italiene.

Dacă o persoană lucrează pentru o firmă din Italia și contractul său de muncă nu a fost înregistrat, poate face o plângere la autoritățile italiene din domeniul muncii. Același lucru îl poate face și o persoană care are contract de muncă, dar este un contract de muncă cu normă parțială de lucru și nu reflectă programul real de lucru, iar angajatorul nu răspunde solicitărilor de modificare a contractului făcute de către salariat.

Procedurile pentru raportarea acestor situații sunt simple și nu au repercusiuni asupra celor care fac acest lucru. Prin această inițiativă se obține modificarea contractului de muncă, el transformându-se automat într-unul permanent și cu normă întreagă de lucru.

Sesizarea Gărzii Financiare

O primă metodă de sesizare a autorităților este ca respectiva persoană să se adreseze Gărzii Financiare (Guardia di Finanza) prin completarea unui formular care poate fi găsit pe site-ul acesteia.

Plângerea nu poate fi anonimă, dar identitatea celui care o face, precum și declarațiile angajaților luate de către autorități în cadrul inspecției, vor rămâne secrete. Cu alte cuvinte, angajatorul nu are acces la actele adunate în timpul anchetei, și astfel el nu poate afla cine a făcut această plângere.
Acest lucru este necesar pentru a preîntâmpina eventualele presiuni din partea angajatorului asupra celui care a făcut plângerea.

Raportarea unei situații de muncă la negru poate fi făcută și de o terță persoană, care nu are legături cu firma bănuită că practică acest tip de muncă. Practic, acest lucru elimină riscul ca angajatorul să afle, chiar și întâmplător, numele celui care a făcut această plângere.

După primirea plângerii, Garda Financiară decide dacă transmite actele mai departe către Inspectoratul muncii sau desfășoară chiar ea un control.

Sesizarea Inspectoratului de muncă

O altă metodă de a depune o plângere legată de munca la negru este de a apela la cel mai apropiat birou al Inspectoratului de muncă din cadrul Direcției de muncă.

Plângerea se poate trimite prin poșta electronică certificată (PEC) sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Alternativ, o persoană poate depune o reclamație prin prezentarea directă la un birou al Inspectoratului de muncă, unde se va legitima cu un act de identitate cu poză și va completa un formular.

După depunerea plângerii, autoritățile pot acționa în două moduri, în funcție de motivul plângerii:

a) dacă plângerea depusă vizează și neplata drepturilor salariale sau a contribuțiilor către stat, se va impune un acord de conciliere între cele două părți. În cursul întâlnirii pentru conciliere, reprezentantul Inspectoratului de muncă va încerca o împăcare a părților și va impune angajatorului, pe lângă modificarea contractului de muncă, plata tuturor sumelor datorate angajatului. Angajatorului i se va impune un termen-limită destul de scurt pentru plata acestor datorii, astfel încât părțile să se întâlnească curând pentru a vedea dacă datoriile au fost stinse. Dacă nu au fost plătite datoriile către angajat sau contribuțiile la stat, inspectorii vor face controale la acea firmă și vor sancționa drastic firma.

b) dacă în plângere se reclamă doar faptul că în contract nu este trecut timpul real de lucru sau acest contract nu a fost înregistrat, dar angajatul și-a primit integral salariul în funcție de numărul de ore lucrate, inspectorii muncii vor efectua doar un control la respectiva firmă, pentru a se asigura că această practică nu este una curentă. Sesizarea autorităților cu privire la munca la negru aduce firmelor care folosesc această practică amenzi usturătoare, dar și plata datoriilor către angajat și către bugetul de stat corespunzătoare perioadei în care aceste plăți nu au fost făcute.

O astfel de plângere nu garantează însă recuperarea sumelor datorate pentru munca prestată și nerecunoscută, cum ar fi orele suplimentare, concediul medical sau sărbătorile legale. Pentru a recupera aceste sume, salariatul trebuie să dea în judecată firma care nu i-a plătit aceste drepturi bănești.

Ce riscuri implică un astfel de denunț

Dacă nu sunt în situația în care beneficiază în același timp și de indemnizație de șomaj, cei care fac o astfel de plângere nu riscă nimic. În cazul în care o persoană care lucrează la negru încasează și ajutorul de șomaj, poate fi dată în judecată pentru încasarea necuvenită a indemnizației de șomaj. În acest caz, firma care angajează la negru o astfel de persoană va fi sancționată cu amenzi usturătoare.

Sursa:AvocatNet