Bonus bebè: Brescia dovrà darlo agli immigrati

Nuova ordinanza contro il Comune. Bocciata la delibera che aveva eliminato il contributo, togliendolo anche agli italiani

Roma – 16 marzo 2009 - Inutili le ritorsioni del Comune. Brescia dovrà ripristinare il bonus bebè, dandolo a mamme e papà bisognosi, italiani o immigrati che siano. Si spera sia arrivata finalmente all’ultima puntata l’amara telenovela che vede da mesi contrapposti la giunta guidata dal sindaco forzista Adriano Paroli e i cittadini stranieri, spalleggiati dall’Associazione Studi Giuridici per l’Immigrazione, che chiedono di essere trattati come i bresciani doc. Il caso è nato lo scorso novembre, quando una delibera del Comune ha istituito un bonus di 1000 euro per i nuovi nati. Per riscuoterlo, oltre a un reddito modesto, almeno uno dei genitori doveva avere la nazionalità italiana.Questo requisito è stato giudicato discriminatorio dal tribunale di Brescia, che ha ordinato al Comune di ammettere al contributo anche gli immigrati. L’amministrazione però non si è rassegnata, ha presentato un ricorso (bocciato), e a fine gennaio ha approvato una nuova delibera che elimina del tutto il bonus, togliendolo anche agli italiani. Insomma, secondo Paroli e i suoi, se non si poteva dare il bonus solo agli italiani, non lo avrebbe avuto nessuno. Anche su questa contromossa è calato però il martello del giudice, che in un’ordinanza depositata qualche giorno fa ha bollato come “ritorsivo” il comportamento del Comune e ha dichiarato che anche la nuova delibera è una discriminazione. Il Comune dovrà quindi ripristinare il bonus bebè, “escludendo dai requisiti necessari quello della cittadinanza italiana”. Al contributo si dovrà inoltre dare pubblicità su stampa e tv locali, indicando modalità e termini per la domanda, che, ordina il giudice, vanno prorogati al 30 giugno prossimo.
"Siamo soddisfatti, speriamo che il Comune si rassegni finalmente alle decisioni dei giudici" commenta l’avvocato Alberto Guariso, dell’Asgi. “Se la prima ordinanza diceva che un’amministrazione non può creare disparità tra cittadini con atteggiamenti discriminatori, adesso il giudice aggiunge che non si può nemmeno creare una parità al ribasso, per ritorsione contro chi aveva denunciato una discriminazione. La parità si realizza non togliendo, ma dando a tutti gli stessi".
Scarica l’ordinanza del giudice
di Elvio Pasca
Fonte: Stranieri in Italia.

Moartea unui cântăreţ popular

Autori Mihai DIAC , Răzvan Priţulescu
Data: 20 mar 2009

Trupul neînsufleţit al interpretului Ion Dolănescu va fi depus mâine la Ateneul Român, pentru cei care vor să îi aducă un ultim omagiu. Cântăreţul de muzică populară va fi numit, post mortem, cetăţean de onoare al comunei sale natale Perşinari, din judeţul Dâmboviţa, iar Căminul Cultural din localitate îi va purta numele.

Câtăreţul în unul dintre ultimele sale spectacole
Foto: AgerpresSondaj

Cunoscutul interpret Ion Dolănescu s-a stins din viaţă, în urma unui stop cardiac. Artistul a murit în locuinţa sa din Bucureşti, în ciuda eforturilor de resuscitare depuse de medicii sosiţi la domiciliu. La ora 16.15 s-a constatat decesul.

Ion Dolănescu se afla la masă, în locuinţa sa, alături de un preot. Apoi i s-a făcut rău şi s-a retras în dormitor, a povestit Irina Loghin, prietenă şi colegă de breaslă a cântăreţului. “Sunt înmărmurită şi nu-mi vine să cred că s-a dus. Mă doare sufletul. Nu-mi revin. S-a dus un nume mare, un talent unic”, a spus Loghin.

Ion Dolănescu avea 65 de ani şi o carieră prodigioasă. El a fost răsplătit cu Discul de Aur pentru activitatea sa artistică din perioada 1970- 1996. S-a născut la 25 ianuarie 1944, la Peşinari, lângă Târgovişte, într-o familie săracă şi numeroasă, crescând alături de patru fraţi şi trei surori. În 1966 a absolvit Liceul Ienăchiţă Văcărescu din Târgovişte şi a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă.

A înregistrat peste 50 de albume

Şi-a început cariera muzicală cu “Măi Lenuţă treci-i dealul” şi “De-ar fi mândra fată bună”, primele sale cântece înregistrate la radio. Au urmat peste 50 de albume care l-au consacrat drept “rapsodul muzicii populare româneşti”.

De asemenea, a înregistrat şi un album de muzică uşoară, “Astăzi e ziua ta”, împreună cu Maria Ciobanu. Ion Dolănescu a trăit o viaţă tumultuoasă. A iubit femeile şi femeile l-au iubit pe el.

A fost, o perioadă scurtă, căsătorit cu Maria Ciobanu şi din dragostea lor a apărut Ionuţ, cel care avea să calce fidel pe urmele tatălui său. Mai are un băiat, pe Dragoş, rod al unei alte iubiri, cu Margarita Valenciano, din Costa Rica.

Are peste o mie de fini

A fost un mare iubitor de oameni, de petreceri şi de Dumnezeu, mărturie fiind cei peste o mie de fini pe care i-a botezat sau cununat.

Ion Dolănescu şi Maria Ciobanu, alături de fiul lor, Ionuţ Foto: Arhiva Adevărul

S-a implicat şi în politică, fiind deputat de Ilfov în legislatura 2000-2004, din partea Partidului România Mare şi membru al Comisiei de Cultură, artă şi mijloace de informare în masă.

În vara lui 2004, preşedintele Ion Iliescu l-a decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer.Ion Dolănescu a oferit ultimul spectacol în toamna anului trecut în comuna Nufăru, judeţul Tulcea. Atunci a primit cele din urmă aplauze.

Benone Sinulescu a presimţit tragedia

Cântăreţul Benone Sinulescu a povestit că nici el şi nici soţia lui nu au putut dormi în noaptea dinaintea morţii lui Dolănescu.

„Suntem terminaţi, eram puţini cei care mai ţineam sus steagul folclorului şi uite că ne stingem... Ion Dolănescu era cu opt ani mai tânăr decât mine. Îl cunosc de pe vremea când eu eram solist la Ansamblul Ciocârlia, iar el era militar. Mi-a plăcut de la bun început cum cânta. Eram diferiţi ca stil, dar avea aceeaşi căldură, acelaşi lirism în cântecele lui, ca şi mine. Era un băiat foarte ambiţios.

Ultima oară ne-am întâlnit la nişte emisiuni de televiziune, pentru că el nu prea mai ieşea... Noaptea trecută nu am putut să dormim nici eu, nici soţia mea. O fi fost o presimţire? Nu ştiu ce s-a putut întâmpla: azi-dimineaţă (ieri –n.n.) am auzit că Ion era bine, la prânz am auzit că era bine, iar după-amiază am auzit că a murit...”.

Noaptea trecută nu am putut să dormim nici eu, nici soţia mea. O fi fost o presimţire? (...) La prânz am auzit că era bine, iar după-amiază am auzit că a murit...

Benone Sinulescu, cântăreţ

Cântece care l-au făcut celebru

- “M-am născut lângă Carpaţi”
-“Mândro, când ne iubeam noi”
-“Gorjule, grădină dulce”
-“Să-mi trăiască nevestica”
-“De când sunt pe-acest pământ”
-“Neuitata mea, Maria”
-“Pe sub dealul cu izvorul” (duet cu Maria Ciobanu)
-“Au, lele, vino-ncoa’ ” (duet cu Maria Ciobanu)
-“Face-m-aş privighetoare” (duet cu Maria Ciobanu)

Distincţie

În vara lui 2004, preşedintele Ion Iliescu l-a decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer.

Era un băiat frumos cu un glas cristalin. Era primit ca un Dumnezeu, ca un sfânt.
Alexandru Arşinel, actor şi cântăreţ

Publicul i-a apreciat repertoriul şi l-a aşezat pe cele mai înalte cote ale popularităţii
Marioara Murărescu, realizator TV

Este mare păcat că se duc oameni care cântă cu adevărat
Sofia Vicoveanca, interpretă de muzică populară

La scurtă vreme după moartea cântăreţului, cei l-au iubit au început să posteze melodii ale lui Dolănescu pe Youtube:


















Sursa: Adevarul.

Primăvară cu ninsori: În Moldova, zăpada atinge 10 centimetri.

Vezi prognoza meteo de weekend
20 martie 2009

Stratul de zăpadă i-a prins pe picior greşit pe şoferii din Piatra Neamţ. Mulţi dintre ei renunţaseră deja la cauciucurile de iarnă. Le-au dat o mână de ajutor drumarii, care au lucrat toată noaptea pentru ca ninsoarea căzută să nu afecteze traficul.

La Piatra Neamţ a nins mai bine de patru ore, iar zăpada aşternută a depăşit în unele locuri 10 centimetri. Puţini şoferi s-au încumetat să plece la drum, mai ales că cei mai mulţi au trecut deja la cauciucurile de vară.

Nici drumarii nu se aşteptau să mai ningă. Utilajele de deszăpezire au lucrat toată noaptea pentru a curăţa drumurile. [...]

Sursa: Antena 3.

Minori. Battilocchio visita orfanotrofio a Bucarest

L’eurodeputato chiude la missione rumena portando la solidarietà dei bimbi italiani agli orfani della capitale
giovedì 19 marzo 2009

“L’Europa è unita nello spirito di solidarietà internazionale a favore delle realtà in difficoltà, soprattutto quando i meno fortunati sono i minori orfani e abbandonati”. E’ quanto ha affermato l’eurodeputato Alessandro Battilocchio, ‘Difensore dell’infanzia’ dell’Unicef, che ha concluso la sua missione in Romania con una visita all’orfanotrofio di Ferentari, dove sono ospitati i bambini senza famiglia della Periferia di Bucarest. Battilocchio, che nei mesi scorsi aveva avviato una serie di progetti tra alcune scuole del Lazio e tre orfanotrofi della capitale rumena, ha portato ai ragazzi una serie di disegni e regali che erano stati inviati dai loro coetanei italiani. “Doni semplici – ha aggiunto – realizzati in Italia in due lingue, quindi con l’aiuto dei piccoli rumeni che frequentano le nostre scuole, che per i piccoli ospiti hanno rappresentato un messaggio di vicinanza e di solidarietà particolarmente gradito. Un vero e proprio ‘ponte ideale’ che ha rafforzato la sinergia tra i giovani italiani e quelli rumeni, all’insegna dell’amicizia e della solidarietà”.

Fonte: Partito Socialista.

Paula Mitrache è stata nominata Consigliere del Presidente della Provincia di Bari

18/03/09
Immagine: © Egidio MagnaniBari

Il presidente della Provincia di Bari Vincenzo Divella ha nominato ieri Paula Mitrache Consigliere del Presidente per le relazioni con la comunità rumena.

La cantante e attrice di origine rumena nota in tutto il mondo con il nome d’arte di Haiducii è da anni residente a Bari dove dal 2008 riveste anche l’incarico di Consigliere del Sindaco Michele Emiliano e presiede l’Associazione di mediazione culturale ‘Dacia Nicolaiana’, ente impegnato nel campo delle problematiche connesse all’integrazione degli immigrati rumeni in Italia.

“Sono molto onorata di questo nuovo incarico – ha dichiarato l’artista – ulteriore riconoscimento alla validità dell’impegno da me condiviso con tutti gli altri membri dell’Associazione da me presieduta. Ringrazio il Presidente Divella, da sempre attento alle nostre iniziative finalizzate a favorire l’integrazione dei nostri connazionali e ad offrire un’immagine diversa e più autentica della Romania.

L’incarico giunge a coronamento della nostra più recente iniziativa che è l’Albero d’ulivo dell’Amore e della Pace inaugurato a Bari, un simbolo di concordia tra i popoli che presto porteremo in tante altre città italiane desiderose di replicare l’iniziativa”.

Fonte: PugliaLive

Acte legislative şi documente referitoare la Cursul de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească

Data: 2009-03-10

La următorul link pot fi accesate acte legislative şi documente referitoare la cursul de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească : http://www.edu.ro/index.php/articles/c777/.

Menţionăm că materialele sunt structurate pe următoarele subcapitole: “Cadrul Legislativ, “Documente specifice”, “Resurse Umane”, “Curricula Cursului”, “Manuale” şi “Contact”.

În plus faţă de informaţiile conţinute în materialele sus-menţionate, precizăm că în prezent anul şcolar se află în desfăşurare şi, în consecinţă, nu este posibilă organizarea de alte cursuri decât cele stabilite până la momentul de faţă.

Încurajăm profesorii şi asociaţiile româneşti să semnaleze Ambasadei României la Roma existenţa unor şcoli cu un număr semnificativ de copii români, care ar putea fi introduse în proiect, începând cu anul şcolar 2009-2010 (semnalările se pot face pe e-mail: mihai.ioan@roembit.org sau secretariat.ambasada@roembit.org sau pe adresa poştală a Ambasadei: Via Nicolò Tartaglia nr.36, 00197 Roma).

În funcţie de semnalările primite din teritoriu, Ambasada şi autorităţile române competente vor acţiona, la momentul pregătirii demarării unui nou an şcolar, pentru promovarea propunerilor respective pe lângă Birourile Şcolare Regionale, instituţiile responsabile cu implementarea proiectului în Italia.

În colaborare cu Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării-Institutul Limbii Române şi Ministerul Educaţiei Universităţii şi Cercetării şi Birourile Şcolare Regionale, vor fi discutate căile cele mai bune pentru realizarea unei acoperi corespunzătoare a cursurilor în teritoriu, luându-se în considerare semnalările menţionate.

Sursa: Amabasada Romaniei Roma

Lansarea proiectului “Clubul Copiilor”

Data: 2009-03-05

Ambasada României în Italia are deosebita plăcere să lanseze proiectul “Clubul Copiilor”. Prin intermediul acestui proiect ne propunem să fim mai aproape de copiii din comunitatea românească din Italia, să-i cunoaştem mai bine şi să înţelegem dorinţele acestora. Deopotrivă, credem că este o oportunitate de a-i face să se cunoască unii pe alţii, să comunice şi să lege prietenii.

Iniţiativa se adresează tuturor copiilor din comunitatea românească din Italia, în vârstă de până la 14 ani.

Am fi deosebit de onoraţi să vă avem alături de noi în aventurile pe care le vom parcurge împreună prin activităţile “Clubului Copiilor”.

Prima acţiune din cadrul acestui proiect se numeşte „Ce îmi place cel mai mult de Paşte” şi constă într-un concurs de desene pe tema Sărbătorii de Paşte la români. Desenele copiilor vor trebui trimise până la data de 1 aprilie 2009, pe adresa Ambasadei României în Italia, via Nicolo Tartaglia n. 36, 00197, Roma. Copiii sunt rugaţi să menţioneze pe plic - Pentru concursul „Ce îmi place cel mai mult de Paşte” -, iar în plic să precizeze pe o pagină separată numele, instituţia de învăţământ unde urmează cursuri, localitatea unde locuiesc şi datele de contact (numărul de telefon sau adresa de e-mail ale părinţilor).

Cele mai frumoase lucrări vor fi selecţionate şi vor fi expuse în cadrul unei expoziţii găzduite de prestigioasa Accademia di Romania din Roma, în perioada 9-24 aprilie 2009. Autorii lucrărilor vor fi invitaţi să participe la vernisaj, alături de părinţii şi prietenii lor. Vor fi acordate, pentru primele trei locuri, premii şi diplome. De asemenea, lucrările vor putea fi vizionate on-line, pe site-ul Ambasadei României în Italia, în cadrul unei ferestre web special dedicate acestui eveniment.

Ambasada României în Italia va comunica în timp util activităţile ulterioare prevăzute a avea loc în contextul proiectului “Clubul Copiilor”.

Vă mulţumim pentru interes şi pentru participare!

Sursa: Ambasada Romaniei Roma

Pensionarii români fug de contracte de muncă

Autor: Elena Halcu
Data: 19 mar 2009

ITALIA .Conaţionalii de vârsta a treia plecaţi la lucru în Peninsulă se tem că îşi vor pierde drepturile băneşti. Recentele propuneri referitoare la Legea Pensiilor i-au alertat fără rost pe românii pensionari din Italia. Ei cred că-şi pierd pensia dacă se află în ţară că au contract în Italia.

Îngrijitoarele bătrânilor din Italia se tem că vor rămâne fără pensie
Foto: Elena Halcu

Propunerea făcută de Guvernul României prin care pensionarii care s-au reangajat la stat trebuie să aleagă între salariu şi pensie i-a alertat pensionarii români din Italia.

O parte din îngrijitoarele bătrânilor din Italia sunt românce trecute de vârsta pensionării. Unele dintre ele muncesc cu contract în Italia, dar primesc şi pensie în România.

Multe dintre ele spun, atunci când sunt întrebate, că lucrează la negru; le e teamă că alţi români le pot pârî la Casa Naţională de Pensii din România şi rămân fără pensii.

„Prefer la negru“

Margareta Adam (55 de ani), din Bacău, are grijă să nu pomenească de pensie când vorbeşte cu alte românce. „Eu primesc pensie în România, dar de doi ani lucrez ca îngrijitoare la Torino cu un contract pe o perioadă îndelungată. Am auzit de la rudele din ţară că nu am voie să iau şi pensie şi să am şi un contract de muncă.

Aşa că nu mai spun nimănui că iau şi pensie în România, ca să nu rămân fără ea. Şi alte pensionare pe care le cunosc preferă să spună românilor care le întreabă că ele lucrează la negru”, spune Margareta.

Leonte Ana (59 de ani), din Braşov, are o pensie de 300 de lei în România. De două ori pe an merge la Pescara să lucreze ca îngrijitoare. „Bătrânii italieni mi-au propus să mă angajeze cu contract, dar eu am refuzat.

Îmi este teamă să nu descopere cei de la Casa Naţională de Pensii din ţară că eu am şi pensie, şi salariu. Prefer să lucrez la negru. Muncesc maximum trei luni, după care mă întorc în ţară”, spune Ana.

Temerile sunt nefondate

În decembrie 2008, Guvernul Boc a propus ca pensionarii să nu mai ia salariu de la stat, ci să aleagă între pensie şi salariu. Ordonanţa nu s-a referit şi la categoria pensionarilor care s-au angajat la firme private, categorie care include şi pensionarii care muncesc în Italia.

Anita Cristea, ataşat la biroul pentru probleme de muncă al Ambasadei României la Roma ne-a precizat că există riscul de a rămâne fără pensie numai în anumite cazuri.

„Persoanele care beneficiază de pensie anticipată, anticipată parţial sau de pensie de invaliditate de gradul I şi II nu au voie să aibe un job şi sunt obligate să anunţe Casa Naţională de Pensii dacă muncesc cu contract în Italia.

Inspectorii pot verifica dacă această regulă este încălcată, iar atunci pensionarul rămâne fără pensie şi riscă o amendă.”, a spus Anita Cristea.

Pensionarii pot lucra liniştiţi, nu-şi vor pierde pensia

La sfârşitul lunii decembrie a anului trecut, guvernul Boc a propus interzicerea cumulului pensiei cu salariul obţinut de la intituţiile de stat. La 5 ianuarie 2009, a fost publicată în Monitorul Oficial ordonanţa de urgentă care prevedea ca pensionarii angajaţi să aleagă: salariul ori pensia.

A doua zi, Boc a revenit şi a precizat că pensionarii au voie să lucreze în continuare. Ei pot fi plătiţi cu ajutorul unor convenţii civile sau prin contracte de drepturi de autor. În 15 februarie însă, Curtea Constituţională a decis că ordonanţa este neconstituţională şi nu se poate aplica. Astfel, legislaţia română nu interzice cumulul pensiei din România, cu salariul din Italia.

Sursa: Adevarul.

Minori non accompagnati, nuova procedura per i romeni

di Gabriela Preda

ROMA - Nuove procedure per regolamentare il rientro in patria dei minori romeni non accompagnati o in difficoltà presenti in Italia. Tra qualche giorno, la gestione dei programmi del Viminale che riguardano i minori romeni non accompagnati si farà esclusivamente online. Il nuovo programma informatico entrerà in vigore dal primo aprile, a supporto di una recente direttiva stilata dall'Organismo centrale di raccordo per la protezione dei minori comunitari non accompagnati (istituito l’anno scorso presso il Dipartimento per le libertà civili e l'immigrazione del ministero dell'Interno).

Concretamente, la direttiva riorganizza la gestione della presenza dei minori romeni non accompagnati o in difficoltà presenti in Italia. Esattamente come lo prevede l’accordo di cooperazione tra Italia e Romania per la protezione dei minori romeni non accompagnati o in difficoltà presenti in Italia, entrato in vigore il 12 ottobre scorso.

Ma cosa significa gestire la presenza sul territorio dei minori romeni non accompagnati o in difficoltà, garantendo loro protezione? Il documento definisce nel dettaglio le “procedure operative” del processo di gestione dei programmi di identificazione e rientro in patria studiati per ciascun caso “per garantire la tutela dei minori”. Il tutto seguendo le fasi di ritrovamento e identificazione del minore ed il conseguente affidamento ad una struttura di accoglienza, nonché l'attuazione dei programmi finalizzati al rientro, compresa la fase di monitoraggio successiva al ritorno in Romania.

Alla nuova direttiva (www.prefettura.it/FILES/AllegatiPag/1224/circolare%20prot.%20n.%20246%20del%2020.01.09.pdf) sono allegati due modelli di scheda informativa, uno dei quali specificamente riferito al minore romeno non accompagnato o in difficoltà sottoposto a procedimento penale. Secondo gli ultimi dati disponibili, i minori romeni non accompagnati si collocano ancora ai primi posti nelle statistiche nazionali sui paesi di provenienza, assieme ai minori provenienti dal Marocco o dall’Albania.

18 marzo 2009

Fonte: Metropoli - La Repubblica.

Demonizarea românilor din Italia, văzută cu ochii reporterilor marilor ziare străine

18 Mar 2009 Claudia Stanila

Despre actualul climat intolerant privind românii din Peninsulă am cerut opinia câtorva corespondenţi de la Roma ai unor publicaţii străine: Tobias Piller, corespondent din Italia pentru cotidianul german „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ şi preşedinte al Presei Străine din Italia, Jeff Israely - „Time Magazine“, Gabriele Fontana, Radio şi Televiziunea Elveţiene, şi Salvatore Aloise, corespondent „Le Monde“ şi „Arte“.

Impulsurile xenofobe sunt exploatate de politicienii italieni

Politicienii italieni prezintă românii ca întruchipare a răului
• Tobias Piller, corespondent al „Frankfurter Allgemeine Zeitung“


Ce crezi despre actuala atmosferă incendiară privind românii din Italia?
În primul rând, situaţia actuală este o consecinţă a proastei administrări de către guvernul italian a unei teme precum cea a siguranţei naţionale.

S-au redus sumele alocate forţelor de poliţie, jandarmeriei sau magistraturii. Iar acum, după aceste economisiri arbitrare, se încearcă în mod populist a se recupera „petice“ de siguranţă. Cu intenţia vădită de a demonstra - contrar lipsei de reuşită pentru moment – că problema siguranţei în Peninsulă se rezolvă.

În al doilea rând, cred că ziarele italiene sunt mult prea senzaţionaliste. În plus, comunitatea de imigranţi români este la momentul actual foarte numeroasă, la asta adăugându-se şi problema lipsei frecvente a distincţiei între cetăţenii romi şi români, fapt generator de multe confuzii. Rezultă de aici o problemă de imagine pentru România.

Desigur, 5% delincvenţi dintr-un total de 500.000 de persoane reprezintă un număr mai mare decât 5% din 50.000 de oameni. Şi cum românii reprezintă prima comunitate de imigranţi în Italia, este mai mare posibilitatea de a găsi mai des în rapoartele poliţiei un act infracţional comis de români.

Ce părere aveţi despre modul în care tema românească a fost tratată în mediile politice şi în mass-media italiene?
Cred că există politicieni italieni care fac foarte mult populism pe tema siguranţei naţionale - subiect foarte en vogue la ora actuală în Italia. Lideri care încearcă să demonstreze alegătorilor cât sunt ei de grozavi în a le asigura siguranţă, graţie diverselor soiuri de decrete, patrule. Asftel, românii devin întruchiparea Răului de care trebuie să te aperi.

Crezi că în România nu se întreprind suficiente demersuri pentru promovarea unei imagini culturale în Italia?
Un aspect îngrijorător rezidă în faptul că lipseşte în Italia o aşa-zisă identitate pozitivă a României. Care este aportul cultural al României la valorile europene, istoria sa, identitatea sa economică, care sunt aspectele pozitive ale ţării dumneavoastră? Şi dau în acest sens un exemplu extrem: dacă un francez comite o crimă hidoasă, riscul ca opinia publică să asocieze întreaga naţiune franceză cu criminalul este improbabil. Dacă, în schimb, este prins un criminal român, nu există nimic care să vină în minte pentru a cumpăni imaginea defavorabilă. Unicul lucru de care-şi amintesc este Ceauşescu. Există în Italia multă ignoranţă în ceea ce priveşte faţa cealaltă, înseninată, a României. Este vital ca România să se prezinte în străinătate şi cu aceste aspecte.

Ai putea face un paralelism între abordarea germană şi cea italiană a procesului imigraţional?
A integra turci, una dintre comunităţile de imigranţi cele mai numeroase din Germania, persoane de religie musulmană în majoritate, este un proces şi mai dificil decât a integra români, creştini, de aceeaşi religie, deci cu majoritatea vechilor cetăţeni europeni. Integrarea românilor în Italia ar trebui să fie un proces mult mai simplu, există atâtea avantaje privind similitudinea de limbă şi de cultură latine. Italia pare însă a fi ignorat faptul de a fi o ţară de imigraţie. Dacă însă acum câţiva ani comunitatea de imigranţi din Italia număra un milion de persoane, la ora actuală a ajuns la peste 5 milioane. Şi acum toate problemele au sărit în aer, nu numai în ceea ce-i priveşte pe imigranţii din ţara dumneavoastră. S-au trezit confruntaţi brusc cu atât de multe probleme nesoluţionate. Acum cinci ani se vorbea în termeni difamanţi de albanezi.

Şi italienii erau ţapi ispăşitori pentru infracţiuni în Elveţia anilor ’50
• Gabriele Fontana, Radio şi Televiziunea Elveţiene

Imigraţia: ameninţare sau bogăţie?
În mod sigur o bogăţie, percepută însă ca o ameninţare. Aş tinde să asociez comunitatea de imigranţi români în Peninsulă celei a italienilor în Elveţia în anii ’50-’60, când aceştia erau principalul grup străin. În Italia sosesc imigranţi din toate părţile. În Elveţia era un noroc faptul că majoritatea imigranţilor veneau dintr-o singură ţară, şi anume din Italia meridională, şi, în consecinţă, era mai uşor de controlat fenomenul. Astăzi, în Italia, comunitatea românească a devenit atât de numeroasă încât supravegherea în mod mai structurat a acestei integrări de economie, de populaţie n-ar putea produce decât avantaje atât pentru comunitatea românească, cât şi pentru cea italiană. Din păcate, nu se face un raţionament de acest tip şi, cum românii sunt grupul cel mai masiv de imigranţi, sunt percepuţi ca o ameninţare. Spun „din păcate“ pentru că un alt discurs ar putea aduce numeroase avantaje Italiei în primul rând.

Care crezi că este sorgintea acestei prejudecăţi împotriva românilor?
În Italia este răspândită părerea conform căreia din România sosesc în mod foarte uşor infractori români. Şi asta întrucât statul italian nu este disuasiv în ceea ce-i priveşte. Apoi, din punct de vedere social, Italia este o ţară aproape de faliment. În cazul unei situaţii de tensiune, de criză lipseşte în Italia un sistem eficace de amortizatori sociali. Şi atunci spectrul tradiţional al străinului perceput ca un duşman este fluturat cu succes, având priză mai ales în straturile populare, în periferii: acolo unde se răspândesc mult mai uşor sentimentele xenofobe. Locuri unde, în special, comunităţile imigrante sunt mai numeroase. Mi se pare foarte curioasă această relaţie dintre romi şi români. Înainte erau românii care insistau să se demarcheze net de romi, ţineau foarte mult la distincţie, iar acum pare să se fi inversat rolul. Acum romii sunt cei care insistă: „Noi suntem romi, nu suntem români. Sunt furioşi pe noi crezând că suntem români“. Mi se pare foarte semnificativ modul în care, în mai puţin de un an, s-au răsturnat complet lucrurile. Acum romii se apără de „acuza“ de a fi consideraţi români.

Ce crezi despre modul în care mass-media italiene au tratat tema imigranţilor români?
Cazul românilor acuzaţi de viol reprezintă doar o altă variantă a acestei derive a spaţiului deţinut de „cronica neagră“ în presa italiană: toate aceste pagini dedicate delictelor, crimelor, cazurilor judiciare. Cazul de la Caffarella face parte dintr-un şir de alte evenimente: delictul Erba, Garlasco, Amanda Meredith, fiecare cu semnificaţia sa simbolică. Aceste cazuri de viol intervin într-un context particular după momentul Guidonia sau scena imigrantului indian căruia i s-a dat foc, vehiculând ideea brutalităţii primare a anumitor populaţii considerate periculoase. Idee specifică conform căreia clasa socială cea mai defavorizată reprezintă ameninţarea din umbră. Este prea puţin relavantă în sine această poveste de la Caffarella. Căci într-o ţară de 50 de milioane de locuitori, violurile - fără să le enumerăm pe cele care se petrec în familie şi care sunt majoritare - sunt inevitabile. Fără a fi, desigur, acceptabile. Vor exista întotdeauna. Nu pentru că, aşa cum spune Berlusconi, femeile italiene sunt frumoase, provoacă dorinţe, ci pentru că reprezintă un tip de agresiune aparţinând în mod „fiziologic“ unei societăţi. Asemenea infracţiunilor de furt sau omuciderilor. Ceea ce mi se pare în schimb extrem de relevant este că un asemenea caz devine serial, ocupând paginile ziarelor zile şi săptămâni în şir. Astfel încât cititorul aşteaptă în mod natural urmarea.

Alarma împotriva violurilor părea să fie, de fapt, o alarmă privind agresiunile atroce comise de bărbaţi români...
Este, oricum, evident că trebuie să se ţină cont de faptul că întrucât românii sunt cea mai numeroasă comunitate de străini în Italia, creşte în mod proporţional şi numărul delictelor comise de aceştia. Este matematic. Unii afirmă - şi poate fi o teorie destul de seducătoare, dar nu ştiu cât de fundamentată - că o cauză a răspândirii criminalităţii în rândurile imigranţilor ar rezida în acumularea de frustrare, resentimente şi disperare. Oamenii îşi părăsesc ţara natală cu speranţa, visul unei vieţi mai bune, iar când realitatea se revelează a fi diversă şi prea crudă, ar fi tentaţi să caute căi mai rapide de câştig, de „realizare“ economică. Aşa cum te pot ajuta, conaţionalii te pot şi şantaja sau exploata în exil. Şi astfel se poate întâmpla ca grupuri naţionale mai numeroase decât alţii să fie semnalate drept mai periculoase. Devin ţapul ispăşitor pentru toate relele. Cum s-a întâmplat în Elveţia cu italienii când erau grupul de imigranţi cel mai consistent.

Va fi posibil un preşedinte român în Italia precum Obama în SUA?
• Jeff Israely, „Time Magazine“

Românii în Italia: tensiuni atât de grave sau, mai degrabă, instrumentalizare politică şi mediatică?
Conflictul dintre imigranţi şi băştinaşii locurilor face parte din experienţa de imigraţie din orice ţară. Este aproape anormal să credem că procesul de imigrare nu presupune conflict. În mass-media, orice delict, orice crimă comise de un român sunt prezentate în detaliu ca o agresiune. Interpretarea care se dă oricărui delict comis de români reliefează o anumită imagine a românilor asociată delincvenţilor. Şi asta deşi ştim bine cu toţii că infractorii români reprezintă o minoritate. După marocani şi ulterior albanezi, acum rolul imigrantului rău este jucat de către români. Italia nu este singura ţară care se confruntă cu acest tip de conflicte în ceea ce priveşte imigranţii. Însă, în Italia, tonurile sunt mai aprinse fie pentru scopuri politice, fie pentru că ziarele au un fir narativ. Şi se întorc mereu la această narativă, pe de o parte pentru a face vânzare, iar, pe de altă parte, din comoditate.

Ai vorbit de motive politice. Abordarea imigraţiei pare să fi devenit mai degrabă o chestiune ideologică.
Într-adevăr. Atât guvernul naţional de dreapta italian, cât şi Primăria Romei de dreapta au jucat cartea securităţii, miza fiind voturile. Există oameni politici cinici care ştiu prea bine că prezentarea imigranţilor drept un pericol concret - fiind deci, nevoie de un guvern puternic pentru a asigura siguranţa - este o cale sigură de a câştiga voturi. Ar trebui ca aceşti politicieni care joacă cartea alarmismelor să fie condamnaţi în mod ferm. Căci se joacă, de fapt, cu existenţa persoanelor şi a viitorului unei societăţi.

Nu este un paradox ca un popor care a avut o experienţă de imigraţie atât de importantă să fie ostil noilor imigranţi?
Ar fi interesant de pus aceeaşi întrebare la Bucureşti în legătură cu ce se poate crede despre chinezi, moldoveni, indieni, arabi. Poate şi în România imigranţii din ţările mai sărace, anumiţi străini, pot fi priviţi cu suspiciune. Situaţia de a accepta străinul este o provocare, scoţând la iveală ce este mai intolerant în noi.

Care este imaginea românilor în America?
În America nu există o problemă cu românii, asociem încă România cu Nadia Comăneci.

Visul american ar putea fi înfăptuit şi în Europa: un marocan preşedintele Franţei şi un român - la ora actuală sună aproape blasfemiator - preşedinte al Italiei?
Mai devreme sau mai târziu se va întâmpla. America a demonstrat cu alegerea lui Obama o capacitate de a uimi. Sarkozy este deja o schimbare pentru Franţa, fiind fiul unui imigrant. Viteza cu care a avut loc schimbarea în America este un bine în sine. Însă speranţa nu este suficientă: problemele răman, ca şi prejudecăţile. Europa încă nu este pregătită, este nevoie de timp.

„Italienii, asimilaţi cu mafia atâta vreme, ar trebui să fie mai atenţi cu generalizările“
• Salvatore Aloise este din 1988 corespondentul din Italia al cotidianului francez „Le Monde“ şi al postului de televiziune Arte.

Esti de 20 de ani corespondentul cotidianului „Le Monde“ în Italia. Cum apreciezi evoluţia climei privind imigranţii români?
Este o derivă periculoasă. S-a transmis în mass-media, dar şi în rândurile opiniei publice italiene ideea conform căreia imigranţii ar constitui un pericol. Iar această imagine a străinilor periculoşi reprezintă un risc foarte mare. De când a fost comis violul de către românul Mailat, această imagine a început să aibă priză chiar şi în rândurile reprezentanţilor stângii politice italiene. Şi anume ideea conform căreia responsabilitatea unei crime ar incumba tuturor românilor, iar nu doar - aşa cum ar fi firesc – autorului ei. Se inşiruie delicte diverse unele după altele, omiţându-se prezentarea lor cu raţionalitate, cu echilibru. Multe publicaţii au început să urmărească această retorică generalizatoare. La începtul secolul XX, Italia a trecut ea însăşi prin această tristă experienţă a generalizărilor periculoase când italienii erau asociaţi mafiei. De aceea cred că italienii ar trebui să fie primii atenţi faţă de utilizarea generalizărilor facile.

Statisticile relevă însă prezenţa unei rate a criminalităţii mai mari în rândurile comunităţilor de imigranţi.
Ar trebui să se studieze dacă această situaţie nu este cumva facilitată şi de conjunctura politică. Mă refer la toate obstacolele birocratice pe care le încurajează cumva clandestinitatea, munca la negru. Astfel creşte riscul creării unor situaţii de promiscuitate şi apoi de delincvenţă.

Consideraţi că se acordă aceeaşi relevaţă şi în cazul în care victima este un român sau un imigrant în general?
Nu, din păcate. Se omite acordarea aceluiaşi spaţiu în cazul în care victima unei infracţiuni este român sau alt imigrant. De pildă, cum s-a întâmplat recent cu românca agresată sexual de un bărbat italian. A fost o ştire de câteva rânduri într-una dintre ultimele pagini ale unui cotidian.

Sondaje de opinie evidenţiază un procentaj îngrijorător de ridicat de italieni care îi considerau pe români nesuferiţi.
Aceste percepţii nu sunt altceva decât rezultatul inevitabil al generalizărilor de care pomeneam mai înainte. De aceea cred că mass-media şi politicienii trebuie să fie atenţi la ce mesaje transmit opiniei publice. Căci influenţarea în special a oamenilor simpli este inevitabilă. Un exemplu elocvent în acest sens este celebra scrisoare pe care un cetăţean italian i-a adresat-o acum câteva luni lui Veltroni: „Ajutor! Pe zi ce trece devin tot mai rasist. Când văd zilnic români furând în tramvaie, atitudini necivilizate...“. Şi apropo de cifre. Dacă se studiază contribuţia românilor la produsul naţional brut italian, se constată că fac parte integrantă din societatea italiană. În schimb, pare a se transmite ideea că ar exista cetăţeni de serie A, iar alţii de serie B. Viziune care nu poate da naştere la nimic bun. Pe unda acestei derive alarmistice s-a ajuns de-a dreptul să se întocmească legi care frizează rasismul, precum aceea constând în dublarea pedepsei pentru o infracţiune în cazul în care autorul sau este clandestin sau nu se afla în mod legal pe teritoriul italian.

Fonte: Cotidianul