Poveste de viata:Cheile omeniei

Am auzit in ultimii ani multe povesti triste si multe povesti cu happy end cu romani despre romani,sau despre romani printre straini.Povesti despre romani veniti in Italia ca pe pamantul fagaduintei visului american.Multi au reusit,multi au ramas,unii au dat gres ,altii s-au intors in tara.Nici unul nu a ramas fara o experienta personala impresionanta.

Astazi insa as vrea sa va vorbesc putin despre o experienta personala care m-a facut sa inteleg ca ,inainte de toate ,indiferent de nationalitate si orgolii trebuie sa fim oameni.

In urma cu doi ani   am urmat niste cursuri de soccoritore pronto soccorso si cursuri avansate de transport bolnavi,,PBLSD, in Italia  ,la Crucea  Rosie Italiana,inscriindu-ma  intr-o formatiune a Crucii Rosii Italiane ca Vds.Pentru a urma ultima si cea mai importanta parte   a cursurilor ,cea de PBLSD  a  trebuit sa renunt temporar la serviciul care il avean in acel moment ,la o firma de asistenta pentru persoane bolnave,nu puteam face altfel fata orarului de practica si teorie impus de curs si in plus localitatea in care trebuia sa urmez cursul era la foarte mare distanta .Drept pentru care am cautat sa inchiriez o locuinta sau o camera la cineva  in localitatea in care se tineau cursurile.Aveam acte,eram rezidenta,aveam permis de munca ,aveam si niste bani pusi de-o parte asa ca am apelat la cunostiinte.Aveam o cunostiinta italianca ,am contactat-o si am rugat-o sa ma ajute sa imi gasesc sa imi inchiriez ceva rezonabil .Surpriza a venit cand mi-a propus sa stau in casa mamei sale ,care nu mai locuia acolo de ceva vreme,fiind nevoita din motive de sanatate sa stea  internata  intr-o casa de riposo .Avea o casa mare ,de fapt un apartament imens intr-un pallazzo .I-am spus ca este un gest extraordinar dar eu nu imi permit costurile de intretinere ale unei astfel de locuinte.M-a socat raspunsul ei:"Io non ti ho detto di pagarmi ,mi fai un favore di stare là per quanto ti serve!".

Cursul a durat mai bine de 6 luni ,ne-am vazut o singura data din momentul in care mi-a dat cheile locuintei sale si asta ca sa  bem o cafea impreuna ,sa mai povestim de una de alta,intre doua shopping-uri.Ne mai auzeam la telefon din cand in cand.Am plecat de acolo si cheile au ramas in continuare la mine la sugestia ei ,spunandu-mi ca ori de cate ori doresc  sa vin acolo sunt bine venita!

V-am spus aceasta poveste de viata si generozitate traita printre straini pentru ca este un exemplu de calitate umana care o gasesti printre straini in tara straina,la o persoana de alta nationalitate,cultura,mentalitate si limba,si toate acestea le gasesti destul de rar printre conationali ,si chiar in tara ta de origine.Sunt in Romania de ceva vreme,m-am intors pentru a-mi definitiva niste studii si intre timp mi-am cautat in tara sa inchiriez ceva .Intamplarea a facut ca tocmai in acel moment o cunostiinta sa aiba disponibila o garsoniera de inchiriat.Am comvenit pretul ,totul a fost relativ ok pana in momentul in care la un moment dat am decalat ,din motive financiare ,data fixata pentru a ii plati chiria.Din acel moment a inceput stressul ,cum mie nu imi place sa ma imprumut am rugat cunostiinta sa ma inteleaga si sa mai astepte cateva zile si ii voi plati chiar in avans in compensatie.N u a fost de inteles,chiar mi-a sugerat ca mai bine ar fi sa imi caut in alta parte sa inchiriez  ca nu sunt o buna chiriasa daca nu platesc la timp.

M-a indurerat lipsa de intelegere,de umanitate a acestei cunostiinte,roman ca si mine si m-am gandit cu mare respect si consideratie la Italianca care m-a ospitat in casa ei fara sa imi pretinda macar sa platesc utilitatile,dimpotriva am oricand in tara ei usa deschisa.
De Cristina Mihailescu