La comunità romena si incontra e si racconta attraverso storie quotidiane, punti di vista, fatti di cronaca, appuntamenti e novità, per non dimenticare le radici e per vivere meglio la distanza dal paese natale.
Informazioni utili per i romeni che vivono in Italia, per conoscere le opportunità che la realtà circostante offre e divenire cittadini attivi.

Comunitatea Românească în Italia

Locul unde comunitatea românească se regăsește zilnic în știri, noutăți, mărturii, informații și sfaturi, pentru a nu uita rădăcinile și a trăi mai bine departe de țara natală. Informații utile pentru românii care trăiesc în Italia, despre oportunitățile pe care le oferă realitatea din jur și pentru a deveni cetățeni activi.

Bun găsit pe site! Benvenuto!

Comentează articolele publicate! Commenta gli articoli pubblicati!

sabato 31 dicembre 2011

Crăciunul comunist. Generaţia lui Moş Gerilă şi a pomului de iarnă: "Aho, aho, copii şi fraţi... Pentru zile minunate. De partid asigurate"


"Un viitor care începe mîine. Mîine 22 decembrie. Un viitor ale căror prime săptămîni poartă un nume cu miros de brad, şi portocală şi sunet de zurgălăi. Va-can-ţa de iarnă! Te vei odihni, vei citi, vei merge la patinaj sau te vei da săniuţa. Vei lua parte ca artist amator, pe scenă, sau în sală, ca simplu spectator, aducînd de acasă un sac cu aplauze la SERBĂRILE PREGĂTITE DE ŞCOALĂ ŞI DE ORGANIZAŢIA TA ÎN CINSTEA CELEI DE A XX-A ANIVERSĂRI A REPUBLICII. Te vei duce la cinema, la teatru, la meciuri de hochei, de baschet, de volei. Vei petrece la Carnavalul de Anul Nou şi într-unul din orăşelele copiilor unde o să mănînci crizanteme de zahăr vanilat, o să aluneci pe tobogan şi-o să stai de vorbă cu Moş Gerilă încercînd să ghiceşti cu ce actor seamănă anul ăsta". Textul din revista Cutezătorii, din 1976, oferă o imagine sintetică a ceea ce reprezentau sărbătorile de iarnă, şi implicit Crăciunul, pentru copiii şi adolescenţii -pionierii şi uteciştii - perioadei comuniste.

Nu naşterea lui Hristos, ci doar Revelion şi vacanţa de iarnă; nu colinde, ci poezii şi cântece închinate conducătorului iubit, tovarăşei, patriei şi bravilor eroi ai muncii; scrisori nu pentru Moş Crăciun, ci pentru Moş Gerilă, în care oricum nu puteai să ceri vreo jucărie sau vreo hăinuţă fără să aminteşti de dorinţa de a avea note bune şi o clasă fără corigenţi, deşi poate ţi-ar fi plăcut să completezi lista cu banane, portocale, ciocolată sau carne; nu brad de Crăciun, ci pom de iarnă, împodobit nu în ajunul Crăciunului, ci în seara de Anul Nou; nu un Pluguşor pentru prosperitatea gospodăriei unde făceai urarea, ci unul cu versuri schilodite în care să cânţi bunăstarea gliei şi să mulţumeşti "marelui grădinar care ne creşte cu mult har".

Revelionul, punctul maxim al sărbătorilor de iarnă

Pentru a compensa, Revelionul căpăta dimensiuni exagerate şi devenea cea mai importantă zi din acest interval. "Revelionul. Cuvîntul sună ca o galerie cu bolţi ... peste care s-a lăsat întunericul. Ei da, acolo, undeva, la capăt, la ultima treaptă, se află EL, Revelionul.

Momentul trecerii dintre ani era exploatat propagandistic la maximum. Era prilejul de a enumera realizările Partidului şi de a stabili noi obiective pentru anul care urma să vină.

"Anotimpul alb, zilele care au mai rămas pînă la sfîrşitului anului calendaristic poartă gîndurile copiilor de la bradul frumos împodobit ce scînteiază în lumina jocului de artificii, la sacul plin cu daruri al lui Moş Gerilă, pe care-l întîmpină cu voioşia cîntecului, cu fapte frumoase, cu notele bune şi foarte bune din carnetul de elev. Surprizele care-i aşteaptă sînt multe şi foarte plăcute căci societatea noastră s-a îngrijit din vreme ca cei aproape 4,2 milioane de copii ai ţării să aibă o vacanţă plină de bucurii, iar tradiţionalele sărbători ale pomului de iarnă să fie mai strălucitoare ca oricînd. Anul 1979, anul Congresului al XII-lea al partidului şi al celei de a 35-a aniversări a eliberării patriei, a fost un an în care şi munca părinţilor a fost mai bună".

"Un îndemn înălţător. Asemenea părinţilor noştri şi a fraţilor mai mari, comunişti şi uteceşti, sîntem cu toată fiinţa noastră angajaţi în acest prezent plin de fapte bogate în muncă şi în învăţătură, în vederea edificării viitorului comunist pe pămîntul patriei, viitor care înseamnă fiecare timp înainte şi deci, şi Anul nou, care şoseşte în curînd".

"Se apropie ziua şi ora cînd ne vom face urări! Ne vom bucura să le adresăm sau să le primim. În prag de An Nou am cules cîteva astfel de gînduri pentru la anul, de la cîţiva colegi […] Vreau să fac un desen mare, o compoziţie dedicată oraşului meu. M-am şi gândit unde să aşez tramvaiele, podul de peste Bega. […] Mă preocupă o nouă metodă de a învăţa la istorie şi geografie. Volumul datelor de memorat îmi pune probleme. De asemenea, mă gîndesc la clasa noastră, să terminăm anul şcolar fără nici un corigent. Aş vrea să am în acest an şi o maşină de cusut rochiţe şi pentru păpuşile mele".

Revelionul era punctul culminat al "marelui raliu al vacanţei", ale cărei bucurii erau, în egală măsură, exagerate. "Feericele orăşele ale copiilor îşi cheamă prietenii, patinoarele, pîrtiile de schi, bazele sportive, sălile de spectacole, bibliotecile toate sunt gata pentru mare raliu al vancaţei, în timp ce Moş Gerilă zăboveşte prin magazine, pregătindu-şi sacul cu daruri pentru serbările pomului de iarnă".

"Moş Gerilă, toţi îmi spun că eşti darnic şi eşti bun..."

Lui Moş Gerilă, chiar dacă era acceptat, nu i se acorda prea multă importanţa sau, cel puţin, asta se vede în revistele pentru copii din acea perioadă. Apare reprezentat foarte rar, în anecdote sau pentru a le insufla copiilor ceea ce trebuia să aştepte de la el. Una dintre cele mai cunoscute poezii ale vremii - Scrisoare către Moş Gerilă - venea cu un mesaj clar: trebuia să te mulţumeşti cu puţin. "Moş Gerilă toţi îmi spun/ Că eşti darnic şi eşti bun/ Dar să stii mai din'ainte/ C-am fost băieţel cuminte,/ Şi mai spun aşa să ştii/Ca eu nu-ţi cer jucării/ Cum ţi-ar cere şi alţi copii./ Însă nu m-aş supăra/Dacă tot mi-ai da ceva".

"Unui şcolar/Moş Gerilă săniuţa/ Nu i-a mai lăsat lui Zet,/C-a alunecat la vale .../Ca şi notele-n carnet". "Moş Gerilă aceeaşi carte/Lui Dănuţ i-a dăruit,/ C-o pierdu-se pe cealaltă/Fără ca s-o fi citit". "Am să-l rog în mod discret/Pe Gerilă, cînd va trece/Să-i aducă în carnet/Fie şi un singur zece".

Aşa cum Moş Crăciun a fost transformat în Moş Gerilă, bradul de Crăciun a devenit pom de iarnă şi trebuia împodobit în noaptea de Anul Nou. Mai mult decât atât, tradiţia lui era împinsă atât în spaţiu, cât şi în timp. "Caleidoscop de Anul Nou. De mii de ani bradul a fost nelipsit cu ocazia sărbătorilor populare, datorită frumuseţii sale falnice, rezistenţei deosebite în faţa vitregiei naturii. Chinezii, japonezii şi alte popoare din Asia folosesc cetina de brad la sărbătoarea aşa-zisă a "lanternelor". Şi vechii greci aduceau bradul împodobit cu panglici multicolore, la "sărbătoarea luminilor", iar romanii împodobeau chipul lui Bachus cu ramuri de brad în care se aprindeau mici luminiţe. Dacii aveau un adevărat cult pentru brad, ale cărui centini erau folosite ca obiecte de podoabă la toate sărbătorile, la nunţi, la petreceri populare. De la romani, tradiţiile bradului au fost transmise şi altor popoare din apusul şi nordul Europei".

"Anul care s-a-ncheiat/A fost mîndru (...) zile minunate/ De partid asigurate"

"După datina străbună, cu prilejul Anului Nou, în Capitală şi în judeţele ţării va avea loc Pluguşorul copiilor şi tineretului prin care tînăra generaţie a patriei îşi va manifesta dragostea şi recunoştinţa pentru minunatele condiţii de viaţă şi muncă ce le-au fost create de către partid, de către secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu".

Cum suna acest Pluguşor de recunoştinţă al copiilor şi tinerilor? Mai multe versiuni, aceeaşi idee de bază.

Aho, aho, copii şi fraţi/ Staţi puţin şi nu mînaţi/ Şi urarea mi-ascultaţi/ C-am pornit-o de cu zori/ Prin ţară colindători/ Prin oraşe, prin comune/ Cu urările străbune/ De viaţă, de sănătate/ La constructorii voinici/ La mineri, la-nvăţători/ Că ni-e ţara cîmp de flori/ Răsădit de muncitori/ Tînăr să se-nalţe-n soare/ Cu uzine, cu ogoare/Şi cu vise minunate (...)Anul care s-a-ncheiat/ A fost mîndru ... Pentru zile minunate/ De partid asigurate;
Anul care s-a-ncheiat/A fost mîndru şi bogat/Am'nălţat un imn ales/ Pentru-al XII-lea Congres/Cîntând dragostea fierbinte/ Pentru bravul preşedinte/Reales de-al ţării For/ Şi de întregul popor/ Să ne fie înainte/Înţelept conducător/ Nalt exemplu, far şi zbor ...."

"Şi-am pornit cu noi răvaşe/prin comune şi oraşe /Cîntece şi brazi cu flori/ Pentru bravii muncitori,/Pentru mîndrii oţelari/ Şi la harnicii zidari,/ Am adus urări frumoase/Pentru inimi, pentru case/ Pentru cei de pe tractoare//Ţărănimii din ogoare,/ Patriei înfloritoare ...
Şi să-i mulţumim cu drag/Cu flori albe pîn'prag/ Că ne creşte cu mult har/Ca un mare grădinar/Ceauşescu - Bucurie/Rodnicie - Românie".
de Ramona Loznianu
23.12.2011

Sursa: Gandul Info

1 commento:

manlio ha detto...

salve sto cercando disperatamente il dvd in italiano "podul de flori" (il ponte dei fiori). Ve ne sarei grato se vorreste aiutarmi.
Ci tengo tantissimo a vederlo.
Vi ringrazio tanto.
Manlio
Mandeni@tin.it

Posta un commento