Cum se plătesc orele suplimentare în România, Franţa, Italia, Ungaria

Orele suplimentare la locul de muncă au devenit parte integrantă din fişa postului în perioada de criză, iar angajatorii uită cel mai adesea să le plătească.

Dacă angajaţii români şi-ar cunoaşte mai bine drepturile, ar şti măcar cum să încerce o negociere cu angajatorii.

În unele ţări, firmele pot să acorde doar ore libere în compensarea orelor suplimentare muncite, în timp ce în altele sunt obligate automat la plata în bani, potrivit unui studiu comparativ al legislaţiei muncii din mai multe ţări din Europa realizat de BNS.

Ca regulă generală, se arată în studiu, orele suplimentare trebuie remunerate la un nivel superior faţă de cel normal. Rata de remunerare a orelor suplimentare poate ajunge chiar la un spor de 200% din salariul de bază pentru fiecare oră lucrată peste program sau în zilele de repaus sau de sărbătoare legală.

România

Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia (în varianta anterioară a Codului Muncii, orele libere trebuiau acordate în interval de 30 de zile).

În perioadele de reducere a activităţii, angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.

Potrivit legislaţiei, munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.
În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul de 60 de zile, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu, corespunzător duratei acesteia.
Sporul pentru munca suplimentară se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Durata normală a timpului de muncă în România este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

Franţa

Durata legală a timpului de muncă este de 35 de ore într-o săptămână calendaristică. Orele suplimentare pot fi prestate în limita unui contingent anual, stabilit prin contractele colective.
Munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu în cuantum de:
- 25% pentru primele 8 ore de muncă suplimentară prestate;
- 50% pentru următoarele ore de muncă suplimentară prestate.

Prin acordul sau contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de întreprindere sau la nivel de sector de activitate, se poate conveni ca munca suplimentară să fie compensată prin ore libere plătite.

Italia

Durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână. Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară. Limitele în care se poate presta muncă suplimentară sunt stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.

În principiu, prestarea muncii suplimentare trebuie să aibă caracter ocazional sau să se datoreze unor situații excepționale, când angajarea altor persoane nu este posibilă.

Munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu. În mod obișnuit, cuantumul acestui spor este stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil, însă nu poate fi mai mic de 10% din salariu.

Ungaria

Salariații pot fi obligați să presteze muncă suplimentară numai în situații excepționale și sub condiția de a nu le fi afectată integritatea fizică sau psihică.
Nu pot fi obligați să presteze muncă suplimentară:
- femeile gravide sau cele care au în îngrijire un copil în vârstă de până la 1 an;
- bărbații care au în îngrijire un copil în vârstă de până la 1 an;
- salariații care prestează munca în locuri de muncă grele sau vătămătoare.

În cazul în care salariații prestează muncă suplimentară, angajatorii au dreptul de a decide în mod unilateral asupra modului în care îi va recompensa pe aceștia pentru activitatea prestată: fie prin acordarea de ore libere plătite, fie prin acordarea unui spor la salariu.
Marţi, 10 Aprilie 2012

Sursa: Realitatea Net