Despre noile reguli referitoare la divorţ

DESPRE NOILE REGULI REFERITOARE LA DIVORŢ
Când soţii nu se înţeleg să desfacă de comun acord căsătoria, singura posibilitate de a mai divorţa este la judecătorie.

Cererea de divorţ se poate baza pe: motive temeinice, grava deteriorare a raporturilor dintre soţi, imposibilitatea continuării căsătoriei, separarea în fapt de cel puţin 2 ani, starea de sănătate care face imposibilă continuarea căsătoriei.
Sunt motive temeinice cauzele care au determinat ca raporturile dintre soţi să fie grav şi iremediabil vătămate iar continuarea căsătoriei să nu mai fie posibilă, de exemplu: dispariţia unuia dintre soţi, părăsirea domiciliului comun, acte de violenţa sau adulterul.

În cazul în care, ambii soţi şi-au stabilit domiciliul în străinătate, cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în care se află ultimul domiciliu comun al soţilor, unde se presupune că raporturile dintre soţi sunt cunoscute şi uşor de dovedit.

Aceasta este posibilă fie când cel puţin unul dintre soţi încă mai locuieşte în raza judecătoriei ultimului domiciliu comun (potrivit articolului 607 din codul român de procedură civilă), fie când ambii soţi şi-au stabilit domiciliul în afara ţării (potrivit jurisprudenţei actuale).
O dată cu pronunţarea divorţului, instanţa va mai hotărî în legatură cu: a)păstrarea numelui, b)pensia de intreţinere între soţi, c)încredinţarea minorilor, d)împărţirea bunurilor comune.

a)Judecătorul poate încuviinţa dreptul de a păstra numele fostului soţ, în baza unui motiv temenic.
b) Condiţiile acordării pensiei de întreţinere sunt : soţul divorţat să se afle în nevoie de a primi această pensie, să nu aibe alte venituri; această “nevoie” trebuie să fie consecinţa unei incapacităţi de muncă intervenită înainte ori în timpul casatoriei.
Hotărâre judecătorească referitoare la pensia de întreţinere între soţi, pronunţată în România, este valabilă în toate statele membre ale U.E. şi va trebui pusă în executare de către soţul debitor aflat, de exemplu, în Italia.
c) În cazul încredinţării copilului, părţile se pot învoi cu privire la contribuţiile fiecăruia; pentru a-şi putea produce efectele, însă, acest acord trebuie să fie aprobat de către instanţă.
d)Regula este că la divorţ, bunurile comune să se împartă potrivit învoielii soţilor, iar în lipsa învoielii acestora, partajul să fie efectuat de către judecător.
Judecătorul va pronunţa hotărârea de divorţ în termen de 2 ani, în funcţie de gravitatea neînţelegerilor dintre soţi asupra cărora trebuie să se pronunţe.

Căsătoria este desfacută din ziua în care hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas irevocabilă, iar înregistrarea actului de divorţ se va efectua gratuit în termen de 3 zile de la data primirii copiei hotărîrii judecătoreşti.

Noul Cod Civil român aduce în discuție dreptul soțului nevinovat de a fi despăgubit, in urma prejudiciului suferit, de către soţul vinovat de desfacerea căsătoriei.

Divorţul pronunţat în România sau Italia va fi recunoscut în mod automat în statele membre din comunitatea europeană fără nicio procedură specială, potrivit normelor europene.

Avocat stagiar Cristina Tutu