Oana Dan
Joi, 24 Decembrie 2009
Cişmigiul s-a transformat, la intrarea dinspre Bulevardul Regina Elisabeta în lumea lui Moş Crăciun, cu căsuţe cu acadele, cadouri, dulciuri, patinoar, săniuţe, peste toate tronând bradul de câţiva metri, plin de lumini.
Cel mai frumos brad făcut vreodată în Bucureşti, aşa îl numeau admirativ, ieri, cei care se aflau în parc la ora amiezii. Patinoarul era plin de copii care profitau de vacanţă şi dădeau ture cu patinele, în acordurile unei muzici de radio, cu volumul cam tare pentru ora respectivă.De pe margine, părinţii şi bunicii îi supravegheau pe cei mici. Doar unii mai temerari au încercat patinele alături de copii
.
Alţi adulţi căutau cadouri la căsuţele de pe alei. Bijuterii, dulciuri, fulare şi mănuşi, decoraţiuni, acadele, chiar şi mezeluri tradiţionale şi caş se găseau de vânzare aici. O femeie cu fularul bleumarin tras pe jumătatea feţei proba un inel de argint pe care
ar fi vrut să îl ofere cadou
. Era însă nehotărâtă, iar vânzătoarea, care purta o geacă neagră, groasă, căciulă şi glugă pusă peste se mişca de pe un picior pe altul, scuturată de frig. „Ieri am crezut că mor de frig aici”, se plângea ea clientei, poate o face să cumpere mai repede. Doar că aceasta era nehotărâtă şi ieşită să prospecteze piaţa.
Alături se vindeau fulare, mănuşi şi gentuţe, apoi cărţi, figurine de pus în brad, instalaţii, jucării, coarne de ren. Sute de beculeţe dintre sutele de mii instalate în Capitală vegheau de prin copaci, aşteptând căderea serii să îşi intre în rol. „Este foarte frumos anul acesta parcul, mai ales intrarea”, potrivit Florentinei şi Nicoletei, două eleve de liceu care ieşiseră la plimbare şi în căutare de cadouri. Una dintre ele găsise un cadou, cealaltă ţinea hârtia de împachetat. Pe o bancă în faţa bradului făceau planul zilei.
Pe alee o femeie îmbracată în costum de ski de culoare
roşie trăgea o săniuţă cu un copil căruia de-abia i se vedeau ochii de înfofolit ce era cu căciulă roz şi fular alb ridicat pe nas. Sprintenă, mama trăgea când lent, când repede de sanie, stârnind chicote de după haina îmblănită a copilului.
Vreo 15 copii de şcoală generală veniseră cu clasa să admire bradul. Însoţiţi de o profesoară care tot încerca să îi organizeze, ei aruncau cu zăpadă unii în alţii, ţipau, se împingeau în nămeţi şi erau puşi pe cheltuit banii
de buzunar. Mulţi îşi luaseră măşti, coarne de ren, câţiva făceau coadă la căsuţa cu acadele. Din când în când aruncau priviri bradului semeţ. „Aşteptăm până se lasă seara să se aprindă luminile?” i-a întrebat profesoara. „Da, da!” au răspuns ei în cor, unii luând-o la fugă pe alei, alţii către patinoar.
Printre oamenii care curgeau din şi înspre parc şi se opreau în jurul bradului se tot insinua un câine maidanez înalt cât un viţel, lăţos şi cu blana mirosind a lână udă. Dacă îl băgai în seamă, se gudura pe lângă picioare, mare cum era şi pentru impresie scenică dădea şi lăbuţa stângă din faţă, în semn de salut. Obişnuit cu lumea multă şi frigul încerca să profite şi să facă rost de ceva de mâncare, mai ales ca prin preajmă era şi o căsuţă cu carne şi brânzeturi. Unii oameni îi cumpărau feliuţe de muşchiuleţ, alţii îl ignorau. El se muta de la o pereche de picioare la altele, aşteptând cuminte seara când numărul vizitatorilor va fi cu siguranţă mai mare.
După ora 18, în fiecare seară aici sunt concerte de muzică pop şi de colinde.
Sursa: EVZ.ro
Joi, 24 Decembrie 2009
Cişmigiul s-a transformat, la intrarea dinspre Bulevardul Regina Elisabeta în lumea lui Moş Crăciun, cu căsuţe cu acadele, cadouri, dulciuri, patinoar, săniuţe, peste toate tronând bradul de câţiva metri, plin de lumini.
Cel mai frumos brad făcut vreodată în Bucureşti, aşa îl numeau admirativ, ieri, cei care se aflau în parc la ora amiezii. Patinoarul era plin de copii care profitau de vacanţă şi dădeau ture cu patinele, în acordurile unei muzici de radio, cu volumul cam tare pentru ora respectivă.De pe margine, părinţii şi bunicii îi supravegheau pe cei mici. Doar unii mai temerari au încercat patinele alături de copii
.
Alţi adulţi căutau cadouri la căsuţele de pe alei. Bijuterii, dulciuri, fulare şi mănuşi, decoraţiuni, acadele, chiar şi mezeluri tradiţionale şi caş se găseau de vânzare aici. O femeie cu fularul bleumarin tras pe jumătatea feţei proba un inel de argint pe care
ar fi vrut să îl ofere cadou
. Era însă nehotărâtă, iar vânzătoarea, care purta o geacă neagră, groasă, căciulă şi glugă pusă peste se mişca de pe un picior pe altul, scuturată de frig. „Ieri am crezut că mor de frig aici”, se plângea ea clientei, poate o face să cumpere mai repede. Doar că aceasta era nehotărâtă şi ieşită să prospecteze piaţa.
Alături se vindeau fulare, mănuşi şi gentuţe, apoi cărţi, figurine de pus în brad, instalaţii, jucării, coarne de ren. Sute de beculeţe dintre sutele de mii instalate în Capitală vegheau de prin copaci, aşteptând căderea serii să îşi intre în rol. „Este foarte frumos anul acesta parcul, mai ales intrarea”, potrivit Florentinei şi Nicoletei, două eleve de liceu care ieşiseră la plimbare şi în căutare de cadouri. Una dintre ele găsise un cadou, cealaltă ţinea hârtia de împachetat. Pe o bancă în faţa bradului făceau planul zilei.
Pe alee o femeie îmbracată în costum de ski de culoare
roşie trăgea o săniuţă cu un copil căruia de-abia i se vedeau ochii de înfofolit ce era cu căciulă roz şi fular alb ridicat pe nas. Sprintenă, mama trăgea când lent, când repede de sanie, stârnind chicote de după haina îmblănită a copilului.
Vreo 15 copii de şcoală generală veniseră cu clasa să admire bradul. Însoţiţi de o profesoară care tot încerca să îi organizeze, ei aruncau cu zăpadă unii în alţii, ţipau, se împingeau în nămeţi şi erau puşi pe cheltuit banii
de buzunar. Mulţi îşi luaseră măşti, coarne de ren, câţiva făceau coadă la căsuţa cu acadele. Din când în când aruncau priviri bradului semeţ. „Aşteptăm până se lasă seara să se aprindă luminile?” i-a întrebat profesoara. „Da, da!” au răspuns ei în cor, unii luând-o la fugă pe alei, alţii către patinoar.
Printre oamenii care curgeau din şi înspre parc şi se opreau în jurul bradului se tot insinua un câine maidanez înalt cât un viţel, lăţos şi cu blana mirosind a lână udă. Dacă îl băgai în seamă, se gudura pe lângă picioare, mare cum era şi pentru impresie scenică dădea şi lăbuţa stângă din faţă, în semn de salut. Obişnuit cu lumea multă şi frigul încerca să profite şi să facă rost de ceva de mâncare, mai ales ca prin preajmă era şi o căsuţă cu carne şi brânzeturi. Unii oameni îi cumpărau feliuţe de muşchiuleţ, alţii îl ignorau. El se muta de la o pereche de picioare la altele, aşteptând cuminte seara când numărul vizitatorilor va fi cu siguranţă mai mare.
După ora 18, în fiecare seară aici sunt concerte de muzică pop şi de colinde.
Sursa: EVZ.ro
Nessun commento:
Posta un commento