Sâmbătă, 19 Iunie 2010
Autor: Vlad Odobescu
După ce instanţa supremă italiană a hotărât să-l ţină în puşcărie pentru tot restul vieţii, românul îşi povesteşte - într-o serie de scrisori trimise pe adresa redacţiei - anii nenorociţi, dar liberi.
Sursa: LA REPUBBLICA"Ergastol înseamnă puşcărie pentru toată viaţa, până la moarte. Numai dacă eşti foarte bolnav sau norocos vei putea ieşi peste 25 de ani. Îmi pare rău să-ţi spun asta, dar tu ai fost cel care mi-a cerut să fiu sincer." E o scrisoare cu antet, datată 7 septembrie 2009. Sunt cu totul 31 de rânduri scrise la calculator, într-un cabinet de avocatură cu mobilă elegantă, la ultimul etaj al unei clădiri din Roma.
Avocatul Piero Piccinini ascute cuvântul ca pe bisturiu: tăietura rezultată e adâncă, dar abia se simte. "Este mai comod pentru ei (judecătorii italieni - n.r.) să lase lucrurile aşa cum sunt".
În celula sa din Pesaro, pe coasta Adriaticii, Romulus Mailat a pus hârtia alături. Nu rămăseseră prea multe de făcut. Doar Curtea de Casaţie mai avea puterea să anuleze sentinţa în cazul uciderii Giovannei Reggiani. Instituţie cu instituţie, condamnatul Romulus Mailat urca pe scara justiţiei italiene doar ca să aibă de unde cădea.
"Mai am o şansă la Curtea Supremă de Casaţiune. Acolo de pot şi am alte probe că nu Am omorâto ei pot să judece din Nou. Şi atunci toţi care au dat declaraţii contra Mea o să spună adevărul cum a fost. (...) Este greu să fii nevinovat de o faptă care Nu ai făcuto să faci puşcărie pe viaţă că mai bine decât o Viaţă întreagă să stai în puşcărie. Mai bine mort că Nu are Rost", scria Mailat pe 19 martie, în câteva pagini cu pătrăţele, trimise către "Evenimentul zilei".
Vorbea mai departe despre perioada petrecută după gratii şi despre efectele ei. "Eu am 2 ani şi 4, 5 luni de când sunt aici în puşcărie şi deja Mă simt Rău că Mă doare capul şi mă ia cu înţepături la inimă care eu eram sănătos şi Acum Mă omoară gândurile. Îţi spun cuvânt cu cuvânt că Nu Am la cine săi spun Necazu meu care Mă topeşte de pe picioare că Nu intră Nici Mâncare în Mine că Nu Mănânc cu zilele doar Mănânc să nu Mor de foame. Nu ştiu dacă tu înţelegi ce semnifică să faci puşcărie pentru o faptă care Nu ai făcuto tu."
Cerea, la sfârşit, un CD cu doine de prin partea Sibiului, dacă se găseşte. Dacă nu, unul cu manele.
CEDO, ultima speranţă
Brânciul final avea să vină peste două săptămâni, la jumătatea lunii aprilie: deşi instanţa a constatat că ancheta a avut "lipsuri evidente", a confirmat sentinţa de închisoare pe viaţă dată de Curtea de Apel în iulie 2009.
Mailat fusese condamnat iniţial la 29 de ani de închisoare pentru tâlhărie, omor calificat şi agresiune sexuală, însă procurorii au considerat că pedeapsa este insuficientă. Apărătorul Piccinini caracteriza atunci hotărârea instanţei supreme ca fiind ilogică şi era hotărât să atace decizia la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
E drept că, într-o cauză penală, forul european nu acordă de obicei decât eventuale despăgubiri materiale condamnatului, s-a mai întâmplat însă câteodată să taie din pedepsele date de justiţia naţională. Ar putea fi 30 de ani de puşcărie, nu o viaţă. Sună altfel, oricum.
"Fără nici o probă să te condamne la o pedeapsă aşa mare..."
Fiindcă Mailat încearcă să "evadeze", pare că abia îl mai interesează sentinţa. O pomeneşte în treacăt, cu oarecare detaşare. Se interesează apoi cum e vremea în România, întreabă de familie.
"Poate ai auzit şi tu că pe data de 14 Aprilie Mia confirmat Ergastol şi 6 luni de izolament. Eu Nu Mă Aşteptam la o Asemenea condamnare, de Puşcărie pe viaţă. Tu Vlad cum o duci cu Sănătatea? Stai bine? Cum este în România, este Rău sau mai bine? Acum cum este timpul? Este frumos? Că aici este cald foarte tare. Vlad credemă că nu Mai am nici cuvinte Nici forţă că zi cu zi şi noapte după noapte gândul meu este la familia mea şi la Viaţa mea că nu o făcut pentru Mine nimic statul Român. Fără nici o probă să te condamne la o pedeapsă aşa Mare... Că dacă era un italian în România cu o faptă şi cu o acuză aşa mare statul Italian îl scotea afară şi nu se întâmpla tot acest cazino".
Deşi nu scrie clar asta, pare oarecum optimist. Fosta nevastă i-a răspuns într-un final la o scrisoare şi i-a promis că-i trimite poze cu fetiţa lor.
AMINTIRI DIN COPILĂRIE
"Mă trimetea tata în centru Săi adun mucuri de ţigări"
"Mă numesc Mailat Romulus Nicolae. Sunt născut pe data de 2.02.1983 în comuna Vurpăr, judeţul Sibiu, cu domiciliul în oraşul Avrig, Str. X, Nr. Y, jud. Sibiu.
Eu fac această mică declaraţie sau mai bine zis un Memoriu care scriu toată Viaţa Mea care am avuto de Mic până acum de Mare. Eu Mailat Romulus Nicolae sunt al treilea din 9 copii. 7 eram la Mama, alţi doi erau bolnavi şi erau la Spitalul de Nebuni.
Am crescut fără tată, Numai cu Mamă, cum spun în această scrisoare făcută de Mine în Italia de la puşcărie, în Italia care este o suferinţă. Eu în România Nu aveam de lucru. Munceam cu ziua să pot avea de pe o zi pe alta de mâncare. Multe zile Nu aveam de mâncare şi Răbdam zile întregi. Zile care nu găseam de lucru Şi făceam foamea cu toţii.
De copil am Mai făcut şi boacăne care Mia băgat Mintea în cap. Că de Mic am suferit Şi nu am avut un tată sămi dea o educaţie ca la un copil. Că luam bătaie de la tată cât Am stat cu el de la vârsta de 6 ani până la 12 ani şi 8 luni. Ţin minte cât trăiesc Aceste cuvinte care le scriu că Mă trimetea tata în centru satului Săi adun mucuri de ţigări. Dacă nui aduceam luam bătaie ca un cal când nu vrea să tragă. Eu Am Venit aici în Italia cu speranţa că poate Dumnezeu îmi va da o altă trai. (...)
Dar am făcut o Mare greşeală că am venit aici în Italia să pot găsi de lucru. Că Eu de Mic Nu am avut Noroc şi acum de Mare tot la fel. Cu speranţa că această scrisoare va fi citită de publicul Român care are un suflet şi ar vrea să audă cum a fost în data de 30-10-2007 eu Nu am omorât pe Nimeni (...) Sunt băgat ca un ac în caru cu fân, când îl pierzi dar nu te Mai interesează săl Mai cauţi, că Nu poţi găsi un ac singur în carul cu fân dacă nu îţi dă Nici unul o Mână de ajutor. Aşa sunt eu cu legia italiană aici că Nu Am familia aicia care să poată umbla şi să ceară să se facă dreptate (...)".
24 de ani
avea Romulus Mailat în 2007, atunci când a fost arestat pentru uciderea italiencei Giovanna Reggiani
Sursa: EVZ.ro
Leggi anche:
I rom chiedono al Comune di Milano di essere coinvolti nelle trattative che li riguardano
Naro, pestano pastore: arrestati 3 canicattinesi
32enne aretino denunciato per 'Stalking'
domenica 20 giugno 2010
Iscriviti a:
Commenti sul post (Atom)
1 commento:
Cine stie adevarul oare.........eu stiu doar ca in acea perioada am fost sfatuit sa nu ies prea mult dupa ce se lasa seara.in ceea ce priveste statul roman si ideea ca nimeni nu poate tipa ca sa se faca dreptate.......de multe ori asa este..insa noi suntem obisnuiti inainte de a ne naste cu aceasta,,,,,,,de aceea suntem romani. SUFERINTA USOARA INDIFERENT DACA AI FACUT SAU NU FAPTA...
Posta un commento