Mamă din Italia: "M-au chemat să-mi dea un cărucior şi mi-au luat copilul"

Duminică, 16 Ianuarie 2011
Autor: Andreea Archip

O mamă şi-a repatriat copilul de un an şi jumătate cu ajutorul Asociaţiei "Telefonul copilului" de teamă ca autorităţile italiene să nu-l ia de lângă ea.

Piaţa nemiloasă a adopţiilor îi face pe mulţi care lucrează în centre de plasament din Italia să-i ia pe copiii români din familiile române. Este cazul a două familii care disperaţi au căutat ajutor în ţară, sunând la Telefonul Copilului. Cu toate că numărul 116111 nu este apelabil din afara graniţelor, aceştia au făcut tot posibilul să găsească alte contacte pentru a putea primi ajutor de la specialiştii Asociaţiei "Telefonul copilului", disperaţi să nu rămână fără copii.

Reprezentanţii centrelor de plasament italiene recurg la tot felul de trucuri pentru a-i lua pe copii din familie, chiar dacă aceştia nu sunt abuzaţi şi părinţii îi doresc aproape. Este şi cazul unui bebeluş de un an şi jumătate care a fost luat într-un centru de plasament pe motiv că părinţii sunt prea săraci. Aceştia s-au zbătut însă ca să-l repatrieze pe micuţ, lucru ce s-a întâmplat în doar trei luni, în condiţiile în care există dosare care trenează şi de cinci ani. Alteori, autorităţile italiene grăbesc foarte tare actele pentru adopţie, chiar dacă acel copil stă cu un membru al familiei. În această situaţie se află un băieţel care locuieşte cu bunica ce lucrează în Peninsulă şi care are deja două familii care abia aşteaptă să-şi adjudece rolul de părinţi.

Repatrierea unui bebeluş

Specialiştii de la Telefonul copilului le-au oferit asistenţă juridică şi au apelat la toate instituţiile abilitate, atât din România, cât şi din Italia pentru a putea să aducă un micuţ în ţară şi să-l scape de instituţionalizare. „Am înregistrat anul trecut în august un caz, un copil cu părinţi tot din zona Moldovei, care au plecat în Italia şi autorităţile italiene au hotărât că e mai bine pentru copil să locuiască în centru şi dacă doreşte, poate să locuiască şi mama în centru.

Motivul invocat pentru a-l lua din familie era că nu au suficiente resurse materiale şi financiare şi este mai bine să locuiască în centru şi că erau neglijaţi. Nu era deloc neglijat”, a povestit Cătălina Florea, director executiv al Asociaţiei „Telefonul copilului”.

Aceasta explică faptul că sărăcia nu este un motiv suficient pentru a îndepărta un copil de familia care îl iubeşte. „Nu putem să luăm copiii dintr-o familie, aşa avem şi noi multe cazuri de sărăcie. Ne-au mai sunat oameni şi ne-au spus că ei cunosc o familie cu părinţii foarte săraci, copiii nu au ce să mănânce şi noi le-am spus că noi nu putem să îndepărtăm copiii din acea familie doar pentru că sunt săraci. Copiii sunt cu ei în casă şi simt lipsurile, dar e foarte bine să rămână în familie. Să fie ajutaţi părinţii, da, asta e o soluţie. Nimeni nu poate să înlocuiască dragostea părintească, niciun specialist din centrele de plasament, nimeni pe lume. Dacă acei copii suferă rele tratamente, înţelegem că sunt părinţi care nu-şi merită copiii, dar sărăcia nu este un motiv”, explică aceasta.

Cei de la Telefonul copilului au fost contactaţi de tatăl bebeluşului care nu mai ştia la cine să apeleze pentru a-şi salva copilul din centrul de plasament. „Pentru că autorităţile italiene au observat că ei insistă să rămână cu acel copil - ei erau singuri printre străini - la un moment dat au recurs la o diversiune şi au ademenit-o pe mamă să vină cu copilul cel mic la centru că le dă un cărucior. Copilul avea un an şi jumătate. Mama s-a dus la centru, crezând în donaţie, şi în momentul acela i-a luat copilul şi nu a mai lăsat-o s-o ia. Se pare că e foarte uşor pentru statul italian să-i ademenească şi să-şi bată joc de ei practic”, completează directorul „Telefonul copilului”.

Trimis rapid spre adopţie

Un alt caz în care s-au implicat cei de la Telefonul copilului este al unui copilaş care se află cu bunica în Italia şi care a fost instituţionalizat deja şi pus pe listele de adopţii, fără ca nimeni să-i întrebe bunica ceva. „Copilul este deja spre adopţie, pe data de 28 decembrie are loc procesul în instanţă şi sunt deja două familii care îşi doresc copilul. Mama a fost cu copilul de la bun început în Italia, dar apoi şi-a găsit de muncă şi a plecat în Elveţia, lăsând copilul cu bunica”, explică Florea.

Autorităţile italiene au făcut tot ce este posibil pentru a reţine copilul. „Mama a fost internată în centru cu copilul, însă în momentul în care a fost internată i s-au luat toate actele, tot ce aveau la ei şi din păcate, exista un diagnostic al unei depresii pe care a avut-o în România, dar era de după naştere, ceea ce este normal în unele cazuri. Este cererea foarte mare de adopţie şi din cauza asta fac aceste lucruri. Ne-a sunat bunica zilele trecute şi ne-a spus că a văzut un reportaj negativ despre acel centru care făcea adopţii”, mai spune directorul. „Noi oferim consiliere juridică bunicii, şi mamei, dar bunicii în primul rând care nu ştia, de exemplu, că pe 28 când va fi înfăţişare în proces trebuie să fie prezentă acolo. Este propunerea ca acest copil să plece spre adopţie iar dacă unul dintre rudele copiilor cere încredinţarea copilului, ei nu mai pot să înainteze cu adopţia. Este foarte important ca orice s-ar întâmpla, bunica să fie în sala de judecată”, mai spune aceasta.

Persoanele a căror copii sunt luaţi din familii locuiesc de obicei în zonele rurale din Italia şi mulţi nu au prea multe posibilităţi să se lupte prin tribunale. Specialiştii de la Telefonul copilului cred că sunt mult mai multe cazuri asemănătoare, dar cum nu au un număr să-i contacteze din afara graniţelor, rămân fără ajutor. La Telefonul copilului există un avocat specializat pentru astfel de cazuri, iar consilierea juridică se face într-un limbaj adaptat beneficiarului.

Respectare la virgulă a legii protecţiei copiilor

Însă, reprezentanţii organizaţiilor nonguvernamentale autohtone spun că nu ar trebui să ne mire „stilul mult mai autoritar” de respectare a drepturilor copilului din alte state europene. „Trebuie stabilit foarte clar în ce condiţii trăiau aceşti copii care au fost luaţi în sistemul de protecţie a statului italian, dar şi care este legislaţia în materie în Italia. Oricum, nu ar trebui să interpretăm negativ astfel de situaţii, s-ar putea să vorbim cu adevărat de respectarea drepturilor copilului, aşa cum se întâmplă în multe dintre statele europene, unde statul îşi asumă respectarea drepturilor copilului”, este de părere Bogdan Simion, preşedintele Federaţiei ONG-urilor în Protecţia Copilului (FONPC).

Cât despre intenţia autorităţilor italiene de a da cât mai repede spre adopţie copiii români, acesta spune că, „dacă aceştia au domiciliu sau reşedinţa pe teritoriul italian, vorbim despre o adopţie internă şi nu una internaţională, care poate fi dispusă de un judecător italian, ceea ce înseamnă că nu încalcă legislaţia românească”. Asta, în ciuda faptului că autorităţile române de la Protecţia Copilului au reclamat în mai multe rânduri încălcarea în mod vădit a acordului de repatriere încheiat între cele două ţări de către statul italien, pe motiv că ar fi interesaţi să adopte copiii noştri.

„Oricum, eu am mari îndoieli că ar fi un sistem aşa de organizat pentru adopţia copiilor români. Ar trebui văzut dacă vor doar copii români sau sunt şi alţi imigranţi, cum ar fi albanezii, care au fost adoptaţi de cetăţeni italieni”, conchide Simion. (A contribuit Oana Crăciun)

Sursa: EVZ.ro