Autor: Alexandra Olivotto
Actriţa care interpretează rolul principal din "Francesca" a vorbit pentru EVZ şi despre reacţiile pe care le-a stârnit lungmetrajul printre imigranţii români din Italia.
Sursa: BJOERN KOMMERELL
DVD-ul ce conţine debutul în lungmetraj al lui Bobby Păunescu poate fi achiziţionat la pachet cu "Evenimentul zilei" pe 12 aprilie, la preţul de 12,9 lei. Tot atunci se va lansa pe piaţă şi ediţia premium a DVD-ului care, pe lângă lungmetraj, conţine şi making of, scene care nu au fost incluse, şase interviuri cu regizorul şi actorii, precum şi fotografii din film şi de la filmări. Ediţia premium poate fi achiziţionată de la Cărtureşti.
Actriţa a explicat pentru EVZ de ce Michele Placido dă drept exemplu o scenă din "Francesca", aceea cu Miţă în maşină cu cămătarii, care i se părea foarte bine filmată şi regizată.
EVZ: Ai filmat în Italia de mai multe ori după premiera de acolo a "Francescăi". Ce impact a avut controversa şi ce impact a avut filmul în industria cinematografică de acolo?
Monica Bîrlădeanu: "Francesca" a căpătat o doză importantă de notorietate după episodul interzicerii proiecţiilor pentru public de către Alessandra Mussolini la festivalul de la Veneţia, notorietate care a crescut cu atât mai mult cu cât a urmat un proces pe care ea l-a intentat distribuitorului italian şi a avut câteva intervenţii în presă referitoare la replica din film care o vizează (ba chiar a şi compus un catren recitat în parlament în care o insultă pe judecatoarea care a decis în favoarea noastră).
Bobby Păunescu a fost solicitat să dea nenumărate replici interpelărilor ei, iar eu am fost abordată de câteva televiziuni care-şi doreau o confruntare faţă în faţă între doamna Mussolini şi noi. Am însoţit filmul în foarte multe oraşe din Italia unde au avut loc premiere şi marea majoritate a celor din public ştia de scandalul provocat, însă spectatorii veniseră să vadă filmul şi să-şi formuleze propriul punct de vedere legat de tam-tamul iscat.
În timp ce filmul era în cinematografe, eu am fost abordată pentru un rol de Michele Placido, care era în pregătire cu "Vallanzasca" (care a avut premiera la Veneţia) şi care s-a declarat un fan al filmului. Îmi amintesc că la filmările propriu-zise îi dădea ca referinţă directorului de imagine scena din "Francesca" cu Miţă în maşină cu cămătarii care i se părea foarte bine filmată şi regizată.
Pe când promovai lungmetrajul te-ai întâlnit cu imigranţi români? Dacă da, care au fost reacţiile lor?
Publicul "Francescăi" din Italia a fost format mai mult din italieni, foarte activi şi dispuşi la dialog după proiecţii. Am găsit şi câteva grupuri răzleţe de români care ne opreau să ne împărtăşească istoriile lor personale despre cum s-au hotărât să plece sau pur şi simplu despre cum arată viaţa lor curentă în Italia.
O viaţă de orăşel mic sau de comunitate mică
Declarai că lumea Francescăi ţi-e familiară. Poţi să-mi spui mai multe pe această temă?
Sigur că-mi e familiară, pentru că am crescut în Iaşi, cu o mamă divorţată care mi-a oferit sprijin în toate iniţiativele profesionale pe care le-am avut, oricât de departe de casă m-ar fi dus acestea. Sigur, am şi fraţi, dar cel mare era deja plecat undeva lângă Ploieşti la o şcoală militară, iar cel mic era prea mic ca să fie consultat în deciziile importante. Dar viaţa de orăşel mic sau de comunitate mică, cu un grup de prieteni restrâns care se şicanează sau vin cu tot felul de idei cum să se ajute reciproc şi care au păreri despre oricine şi orice, mi-e foarte cunoscută...
Dacă ai putea s-o faci, ce ai schimba acum la interpretarea ta din film?
Of, pentru că actoria e un domeniu atât de mult supus impreciziei şi pentru că nu există o formulă exactă sau un singur mod de a întruchipa foarte bine un personaj, te trezeşti încă de când începi să repeţi prima oară pentru un rol, până după ani mai târziu după premiera filmului respectiv că vrei să schimbi câte ceva, să îmbunătăţeşti sau să fi încercat şi câteva alte unghiuri din care puteai să-ţi elaborezi personajul. Pot livra câteva duble perfect identice ca emoţie sau mişcare fizică, dar n-o fac decât atunci când mi se cere pentru că, în rest, fiecare strigăt de "Acţiune!" e o şansă să explorezi şi să descoperi ceva nou: despre omul pe care-l joci şi despre tine.
Spuneai că ai colaborat cel mai bine cu Bobby Păunescu la scenele extreme. La care ai colaborat cel mai bine cu Dorian Boguţă?
La cea din dormitorul Francescăi în care ea se schimbă şi au un dialog despre lipsa lui de interes pentru ea, deşi ar fi nedrept să nu-mi aduc aminte de cearta lor din scena de pe canapea, una dintre cele mai greu de jucat. Acolo l-am simţit pe Doru aproa pe şi plin de compasiune, deşi complet inert în exterior. A contat enorm faptul că mi-a fost un partener atât de bun, că nu are absolut niciun fel de orgoliu şi e gata să încerce orice la nivel creativ.
Există o notă comună a cineaştilor din "noul val" când vine vorba despre modul în care regizează actorii?
Nu cred asta deloc. Cristi Puiu e vulcanic, foarte concentrat şi puternic ca prezenţă pe platou, Ioana Uricaru e delicată şi ştie să scoată de la tine emoţii extreme fără să ţi-o ceară, Bobby Păunescu e foarte răbdător, perfecţionist şi îi place să-ţi povestească foarte mult înainte de începerea filmărilor ca să te introducă în universul filmului lui, Alex Maftei, foarte discret şi eficient în a obţine ce are nevoie în scena respectivă... N-am găsit în absolut nicio experienţă cu un regizor nou similitudini cu un altul. Fiecare are metoda lui de lucru şi absolut toate mi se par valabile atâta vreme cât ce se vede pe "sticlă" funcţionează.
Sursa: EVZ.ro
Nessun commento:
Posta un commento