„Nici la negru nu ne mai găsim de muncă“

Autor: Iulia Maximinian
Data: 7 apr 2009

ITALIA Printre cei mai afectaţi de criza economică sunt românii care lucrează ca zilieri, în construcţii. Efectele recesiunii se observă cu ochiul liber în zonele de la periferia Romei. Acestea deveniseră loc de întâlnire a conaţionalilor care lucrau cu ziua în construcţii.

Zilnic, zeci de zilieri români aşteaptă ore în şir în faţa depozitelor de la periferia Romei Foto: IULIA MAXIMINIAN

Neîncrederea faţă de români, generată şi menţinută de mass-media, dar şi problemele economice naţionale pun în dificultate compatrioţii noştri care îşi caută de lucru la negru în capitala italiană.

La Roma, conaţionalii fără un contract de muncă lucrează ca zilieri în construcţii. În faţa depozitelor de la periferia oraşului, zeci de români aşteaptă în picioare, uneori chiar şi o jumătate de zi, în speranţa că vor câştiga banii necesari traiului zilnic.

Spre deosebire de anul trecut, când exista o cerere mare pe piaţa de muncă la negru, anul acesta numărul solicitărilor a scăzut. Oamenii se plâng că nu mai găsesc de lucru, nici măcar ca zilieri. Ei se adună de la primele ore ale zilei şi aşteaptă ore în şir un italian sau un român care are nevoie de un profesionist pentru efectuarea unei lucrări.

La unul dintre depozitele de pe strada Palmiro Togliatti, din zona de est a Romei, românii îşi încearcă norocul zi de zi. “Anul trecut se adunau zilnic la depozit cam 200 de persoane, majoritatea români. Dintre aceştia, cam 140 reuşeau să găsească de muncă. Acum vin cam 80 de români în fiecare dimineaţă, dar numai 20 sau 30 sunt luaţi la muncă de patronii italieni”, spune Ionel Şumahăr, 46 de ani, din localitatea Plopeni, judeţul Suceava.

Ionel munceşte de cinci ani ca zilier în construcţii, pentru a-i putea întreţine pe cei şase copii din România. În Italia, românul se bazează pe ajutorul altor doi băieţi ai săi, alături de care lucrează. El spune că multe dintre şantiere s-au închis şi că de muncă se mai găseşte doar în sectorul renovării de apartamente, atunci când italienii mai au ceva de reparat. Tencuieli, faţade, interioare, montat faianţă sau gresie, reparaţii de ţevi, acestea sunt lucrările la care încă mai au acces conaţionalii noştri.

E nevoie de recomandare

Nu puţini sunt italienii care, pentru a-şi amenaja locuinţele, apelează la serviciile muncitorilor angajaţi la negru. Cea mai bună reclamă e cea “din gură în gură”, românii găsindu-şi de muncă doar pe baza recomadărilor. „Nu te mai ia nimeni de pe marginea drumului. Nu mai au încredere în noi, românii. Iar dacă suntem luaţi la muncă, ne iau doar la cărat saci de ciment sau mobilă”, spune Nicu Petrea, un tânăr de 28 de ani, din Brălia.

În ultimii doi ani trei crime comise de români în Italia au fost puternic mediatizate de către presă. Ziarele şi televiziunile au avut o contribuţie importantă la degradarea imaginii românilor din Peninsulă. Ca o consecinţă, au existat cazuri în care muncitorii au fost selectaţi de către patroni, iar când au ajuns la adresa dată de angajator, nu au fost acceptaţi, pe motiv că sunt români.

Oamenilor le e ruşine să spună că au ajuns aproape să cerşească un loc de muncă şi că, din cauza vârstei înaintate, nu au certitudinea că vor mai găsi un loc de muncă nici în Italia, nici în ţară. „Când nu găsim de muncă mai multe zile la rând, mergem să mâncăm la cantina săracilor. Haine mai primim de la Caritas”, spune Marian, un bărbat trecut de 50 de ani, din Roman.

În aceste condiţii, nu mai contează calificările obţinute în ţară. Românii acceptă orice fel de muncă, în schimbul a 50 sau 60 de euro pe zi. Oamenii sunt speriaţi de lipsa de bani, speră să treacă această perioadă de criză, iar ofertele de muncă să se înmulţească.

În rarele cazuri în care ne iau la muncă, suntem puşi la cărat saci de ciment şi mobilă.
Nicu Petrea
zilier

Sursa: Adevarul.