Generaţia bătrânilor singuri acasă

Autori Ana Jitarita , Dan Marţuneac , Alina Enache , Andreea Romanovschi
Data: 16 feb 2009

Aproape jumătate dintre români consideră că îngrijirea bătrânilor este o responsabilitate a statului. Mulţi vârstnici îşi aşteaptă în zadar copiii. Sute de bătrâni zac în spitalele din România, uitaţi de rude. Mulţi alţii trăiesc chinuiţi chiar de propriile rude, cu teama de a cere ajutor. Sistemul de asistenţă socială este depăşit.

Potrivit studiului „Generaţii şi Gen”, realizat de Fondul ONU pentru Populaţie, mai bine de un sfert dintre români sunt de părere că sprijinul financiar pentru vârstnici se află în responsabilitatea statului.

În pofida contactelor cu valorile lumii vest-europene, românii rămân conservatori. În timp ce vârstnicii îşi pun speranţele că vor fi îngrijiţi de copiii lor, aceştia din urmă se aşteaptă ca tot părinţii să îi sprijine financiar, chiar şi atunci când devin adulţi. O altă responsabilitate a bătrânilor este să aibă grijă de nepoţi, reiese din răspunsurile tinerilor.

„Nu se interesează nimeni de ei”

Problemele de natură financiară ale tinerilor, cele legate de moştenire şi absenţa unor instituţii şi programe sociale care să asigure îngrijirea bătrânilor conduc la apariţia unor cazuri şocante. Unii bătrâni sunt lăsaţi de izbelişte sau sunt trataţi, uneori, inuman.

Doar în spitalele din România zeci de bătrâni sunt abandonaţi. De pildă, la Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa, Marioara Dumitrescu, 83 de ani, a juns la spital în urmă cu aproape trei luni, după ce a căzut de la etajul patru. Bătrâna e diagnosticată cu schizofrenie. Rudele au abandonat-o, soţul ei a murit, iar copii nu are.

A fost secretară, iar acum are o pensie de 500 de lei şi un apartament în Constanţa. Acasă nu se poate întoarce. N-are cine să o îngrijească. Acum, Serviciul de Asistenţă Socială din cadrul spitalului încearcă să o transfere la un centru medico-social.

O altă bătrână abandonată este internată la Clinica de Cardiologie a Spitalului Judeţean Constanţa. Nu poate să spună cum o cheamă sau câţi ani are. A ajuns la spital după ce poliţiştii comunitari au găsit-o căzută pe stradă. „Nu se interesează nimeni de soarta lor. Noi încercăm să găsim un loc în centrele pentru bătrâni, pentru că nu pot sta la nesfârşit într‑un spital de urgenţă”, spune Mirela Răileanu, directorul de îngrijiri medicale al Spitalului Constanţa.

În multe dintre cazuri, rămaşi pe drumuri, bătrânii ajung la uşa instituţiilor statului şi cer ajutor. În alte cazuri, vecinii sau cunoştinţele lor sesizează instituţia. „În acest an, am avut deja patru-cinci sesizări de acest gen”, a declarat Roxana Onea, purtător de cuvânt al Direcţiei de Asistenţă Socială Constanţa.

Emigrarea, una dintre cauzele abandonului

Situaţiile de abandon se întâlnesc atât în mediul urban, cât şi în mediul rural, numai că modul de manifestare diferă, a explicat pentru „Adevărul” psihologul Elisabeta Ilie. „În mediul rural, apare fenomenul de neglijare a părinţilor şi a bătrânilor, pentru că tinerii trebuie să plece de-acasă pentru a-şi găsi un loc de muncă, pentru a putea avea acces la informaţie”, a precizat Ilie. În mediul urban, îşi pune amprenta în special presiunea timpului. Psihologul a explicat că distanţarea fizică duce în timp şi la distanţarea relaţională.

Sociologul Alfred Bulai a explicat, la rândul său, că o altă problemă este dată de faptul că mulţi români au plecat în străinătate, astfel că apare riscul să existe bătrâni care să nu mai aibă rude care să poată avea grijă de ei.

Goana după propriul cămin

Majoritatea tinerilor îşi doresc să îşi întemeieze propria gospodărie. Nu toţi au însă bani, astfel că, din această cauză, pot apărea o serie de probleme legate de relaţia cu părinţii lor, în a căror casă locuiesc. „În ultimii ani, a existat o rezolvare punctuală a problemelor de acest gen, după ce mulţi au plecat în străinătate.

Doar că, în prezent, criza îi readuce în ţară, astfel că situaţia riscă să se agraveze, mai ales în mediul rural, unde există mai mulţi copii”, a spus Alfred Bulai.

Nu în ultimul rând, apar probleme legate de mentalitate. Potrivit psihologului Elisabeta Ilie, „aflaţi sub presiunea timpului, a frustrărilor, unii tineri ajung să se poarte violent cu cei în vârstă, dornici mai ales de atenţie şi afecţiune”.

Legaţi de familie până târziu

Românii se sprijină pe copiii lor la bătrâneţe. În timp ce 87% dintre vârstnici consideră că urmaşii lor sunt responsabili moral de grija lor, aproape 86% dintre tineri spun că le-ar plăcea să locuiască alături de părinţi atunci când aceştia îmbătrânesc.

De altfel, atât bărbaţii, cât şi femeile din România decid să trăiască pe cont propriu cu doi ani mai târziu decât generaţiile din perioada socialistă, în special din cauza lipsurilor şi a incertitudinii materiale cu care se confruntă. Cercetătorii de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din Cluj propun soluţii pentru îngrijirea vârstnicilor şi sprijinul tinerilor care nu s-au arătat dispuşi să-şi adapteze viaţa profesională în funcţie de nevoile părinţilor în vârstă. Potrivit studiului „Ce politici de îngrijire a tinerilor sunt posibile în România?”, acestea sunt posibilitatea de a lucra după pensionare, dezvoltarea serviciilor medicale, creşterea locurilor de socializare pentru pensionari, dar şi construirea de azile.

Moare de foame, uitată de fiu

Între vilele de lux din Copou, cel mai scump cartier ieşean, supravieţuieşte dintr-o pensie de mizerie Alexandrina Iacobeac, 75 de ani, uitată de rude şi terorizată de fostul soţ.

Bătrâna îşi duce traiul la lumina lumânării, iar noaptea doarme învelită într-un palton vechi. Are o pensie de 580 de lei, iar medicamentele care o ţin în viaţă costă 600 de lei. Casa în care trăieşte, şi pe care o împarte cu fostul ei soţ, este şi blestemul ei. Bărbatul şi fiul aşteaptă ca bătrâna să se stingă, pentru a pune mâna pe casă. Ambii o ignoră, iar fostul soţ o bate des şi-i ia lucrurile. Fiul, Cornel, trăieşte în oraş, dar nu-l interesează soarta ei. „Eu am crezut că, dacă i-am făcut actele pe casă, se va purta mai bine cu mine, dar parcă e mai rău decât înainte”, a mărturisit bătrâna.

Fiul, Cornel, nu trece pe la ea decât ca să o certe că mai trăieşte. „Cornel nu mă bate, dar mă jigneşte. Mă face boschetară”, s-a plâns Alexandrina. Ea a povestit cum, cu ani în urmă, şi-a vândut dantura de aur pentru a-şi ajuta nepoatele, dar cu toţii au uitat-o. Nici măcar fetele nu pot să îşi viziteze bunica, ca să nu-şi supere părintele.

La mâncare pe datorie

Femeia este o bucovineancă deportată în timpul războiului. Ea a găsit milă şi înţelegere mai mult prin vecini. Aproape de casa ei, un consătean are un magazin alimentar, care-i dă de mâncare pe datorie. „Îi mai dau alimente, până la 200 lei, dar luna aceasta nu mai are bani. O mai aştept, pentru că este de cuvânt”, a spus Loghin Smocot. „E o femeie liniştită, cumsecade, şi mă ajută prin grădină şi la cumpărături. În schimb, i-am dat un pat, două uşi şi haine, pentru că mi-e milă de ea”, a spus o vecină.

Era să ardă de vie

Femeia a rămas fără electricitate în urmă cu patru ani, după ce fostul ei soţ a fost prins că fura electricitate. Cu două săptămâni în urmă a adormit, amorţită de frig, cu lumânarea aprinsă, şi era să ardă de vie. Norocul ei au fost câinii din curte, care au început să urle şi au trezit-o la timp din somn.

Alexandrina a divorţat în urmă cu doi ani, când a fost internată la Neurochirurgie cu politraumatism cranian. Era pentru a şasea oară când a ajuns la spital în urma bătăilor. „Soţul i-a furat tot şi o bate mereu. Noi şi alţi câţiva vecini o mai ajutăm sunând la Poliţie. Ce doamnă a fost, nici nu se compară cu ce a ajuns acum. Este de nerecunoscut”, a spus Mircea Savin, care locuieşte vizavi de bătrână. Şi poliţiştii o cunosc pe Alexandrina. „Cunoaştem bine situaţia doamnei. Acolo este o situaţie conflictuală mai veche”, a declarat agentul Dan Costin, de la Secţia 2 Poliţie.

Disperare

Constantin şi Marina Ozon sunt doi bătrânei din comuna vâlceană Grădiştea. Deşi trăiesc împreună de peste 50 de ani, nu s-au căsătorit pentru că nu au avut bani. Anul trecut, ei s-au luat cu acte pentru a primi de la primărie prima de căsătorie – 200 de euro. Banii i-au pus deoparte pentru înmormântare.

Băiatul meu nu mă bate, dar mă face boschetară. Eu am crezut că, dacă i-am făcut actele pe casă, se va purta mai bine cu mine, dar parcă e mai rău decât înainte
Alexandrina Iacobeac , 75 de ani

Sursa: Adevarul.