Faliment în ţară, succes la Roma

Autor: Iulia Maximinian
Data: 17 ian 2009

Bucureşteanca Maria Voicu a avut puterea să treacă peste un eşec în afaceri în România şi să o ia de la capăt în Peninsulă. Compatrioata noastră a luat decizia de a veni în Italia după ce a fost nevoită să renunţe la magazinul pe care îl avea la Bucureşti din cauza neseriozităţii unui partener.

Spălătoria Mariei Voicu oferă şi servicii de uscat, călcat şi curăţat haine

Maria, în vârstă de 56 de ani, nu a plecat din România pentru că nu avea o situaţie bună, dar a pierdut mulţi bani în afaceri şi trebuia să găsescă o soluţie urgentă pentru a-i recupera.

“La 47 de ani, aveam în România un magazin şi nu eram săracă, dar parcă destinul îmi spunea: ieşi, du-te, pleacă!”, povesteşte ea.

A obţinut cu greu o viză de turist şi în mai 2000 a venit la Roma. Doi ani a îngrijit un bătrân, iar schimbarea a fost radicală. A trecut de la un mod de viaţă “liber”, la un program foarte strict. În cei doi ani a învăţat italiana, iar apoi timp de trei ani a muncit ca operatoare la un centrul de primire a fetelor străzii din localitatea Frascati.

Muncea la centru pe timp de noapte ca supraveghetor, iar ziua făcea curăţenie, pentru a câştiga un ban în plus. Fetele trebuiau să înveţe o meserie, aşa că la centru s-au adus maşini industriale de spălat haine, pe care ar fi trebuit să înveţe să le folosească. Dar le-a luat-o înainte Maria, care în scurt timp le mânuia cu abilitate. Aşa i-a încolţit în minte ideea de a deschide o spălătorie.

Susţinută de o fundaţie

Prin intermediul unei fundaţii care susţinea iniţiativele femeilor - “Fondazione Risorsa Donna” - a reuşit să obţină un împrumut cu dobândă mică pe o perioadă de cinci ani. A prezentat un proiect bine documentat şi a dovedit inspectorilor bancari că ştie exact ce are de făcut.

Experienţa acumulată în România, de când gestiona propriul magazin, i-a fost de mare ajutor. Spălătoria Mariei era după model american: maşinile funcţionau cu jetoane. Pentru Ciampino, localitate de la periferia Romei, acest gen de spălătorie era o noutate.

“Am deschis spălătoria în anul 2005 numai cu bani împrumutaţi, pe care îi plătesc în rate. Câştigurile nu apar imediat, pentru că trebuie mereu să reinvesteşti. La început, volumul de muncă era mic, iar chiria pentru spaţiu foarte mare. A trebuit să găsesc soluţii pentru a mă menţine.

Am intrat în contact cu o casă de bătrâni şi cu un hotel, care îmi oferă un venit fix pe lună. Dar asta nu m-a oprit să fac un alt împrumut pentru că între timp m-am extins”, spune Maria.

Recent, ea a deschis, chiar lângă spălătorie, un magazin cu produse destinate în special comunităţii româneşti. Deşi precedentul magazin pe care l-a deschis nu a avut succes, cu cel de-al doilea nu crede că va avea aceeaşi soartă, asta şi pentru că “în Italia oamenii sunt mult mai serioşi”.

Perseverenţa, cheia reuşitei

Maria explică de ce, în opinia sa, afacerile sale au avut succes în Italia, iar în România nu. “Cheia succesului afacerii în Italia este seriozitatea mediului şi a oamenilor”. În România, Maria a fost nevoită să renunţe la munca, efortul şi banii investiţi, din cauza partenerului de afaceri.

Cu toate acestea, nici succesul din Italia nu a venit uşor. „Munca nu se termină niciodată. După-amiaza vând la magazin, iar seara trebuie să mă ocup de documente.

Dar, numai prin muncă şi perseverenţă reuşeşti. Apoi, trebuie să fii foarte receptiv la nevoile clientului, să ai inventivitate şi ambiţie” concluzionează Maria.

Sursa: Adevarul.