Motto:
„Am invatat de multi ani ca fara muzica ziua nu se poate sfarsi,
ca fara muzica nu poti avea prieteni, ca fara muzica nu poti iubi!”
Don Elvis
George ROCA: Am aflat despre dumneavoastra din surse de pe internet. Ati castigat o mare faima prin modul in care v-ati facut cunoscut in Italia unde sunteti stabilit in prezent. Sunteti preot sfintit de Vatican(!!!) si un faimos cantaret. O voce calda care se apropie de cea al lui Elvis Presley. As dori sa fac cunoscut ambele dumneavoastra preocupari. As incepe cu originea dumneavoastra si legaturile cu Romania. De unde sunteti parinte Antoniu Petrescu? Care va sunt radacinile romanesti? Unde ati copilarit? Ce amintiri aveti despre locurile natale?
Pr. Antoniu PETRESCU: M-am nascut la Bucuresti, in 15 septembrie 1972. Primi trei ani de viata am locuit pe o strada de pe langa Soseaua Giurgiului. Prin 1977 ne-am mutat cu familia – mai am un frate si doua surori - in cartierul Pantelimon, unde mi-am petrecut copilaria. In 1979, parintii m-au inscris la Scoala generala Nr. 64 din cartier, unde mi-am finalizat studiile elementare si gimnaziale. Chiar daca traiam intr-o societate cu o o situatie politica si economica dizastruoasa imi aduc aminte cu nostalgie de acele timpuri... Momente de neuitat! Eram prea mic pentru a realiza efectiv ceea ce ma inconjura. Ca toti copiii, mintea ma ducea la joaca, la temele pe care nu prea le faceam cu entuziasm.
La scoala eram cam zvapaiat si nebunatic dar in ciuda tuturor aparentelor am terminat cu brio scoala elementara. La gimnaziu, am intrat in orchestra de suflatori a scolii, unde am invatat sa cant la trompeta. In acea perioada participam cu orchestra la congrese si la manifestatii de propaganda comunista pentru a-l intampina pe presedinte, guvernul sau sau uneori oaspeti de peste hotare. Eu ma distram si ma bucuram deoarece era un mod de a „scapa” de scoala... Nu imi dadeam seama atunci ce reprezentau acele manifestari! Eram asa de plin de entuziasm cand imbracam uniforma rosie cu epoleti si sapca in stil frantuzesc…
In general, copilaria am petrecut-o ca toti copiii din acea asa-zisa „epoca de aur”, fara prea mari pretentii, mai ales ca proveneam dintr-o familie modesta, dar unde totusi nu mi-a lipsit nimic… Tot in anii de gimnaziu, am inceput si primele experimente ale chitarii, avandu-l ca „profesor” pe fratele meu mai mare care m-a instruit cu sarg in arta manuirii coardelor. Incetul cu incetul imi descopeream tot mai multe inclinatii spre lumea artistica si muzicala.
George ROCA: Care a fost primul contact cu „lumea catolica”? Parintii dumneavoastra au fost catolici?
Pr. Antoniu PETRESCU: Aduc la cunostinta faptul ca sunt nascut catolic. In afara de mama, ortodoxa pana la casatorie, toti ceilalti membri ai familiei sunt catolici. Casatoria parintilor a fost de rit catolic fapt pentru care si mama a imbratisat aceasta religie. Sincer, eu nu prea eram „de biserica”, ba chiar deloc pana pe la jumatatea anilor ’80, cand fratele meu a descoperit „originile noastre” din cartierul „Giurgiu” si unde, nu departe, pe Soseaua Oltenitei, in apropierea cimitirului Belu, se afla o biserica catolica in care am fost botezati noi, copiii... Biserica mai exista si acum - purtand hramul „Sfanta Tereza a Pruncului Isus”. Am inceput sa o frecventam, mai intai fratele meu si apoi toti ceilalti. Ne-am inscris in corul bisericii, unde bunica cantase ca soprana prin anii ’70. M-am pregatit pentru prima Impartasanie si dupa un an de doctrina religioasa am fost admis… Acest fapt important avea loc prin 1987. Tot in acea perioada, imediat dupa acest eveniment, incepe pregatirea pentru a primii Sacramentul Mirului, lucru pe care l-am concretizat in anul urmator, 1988, la biserica Baratia. Imi placea mult ambientul din biserica, admiram mult preotii din acea epoca, dar nu ma gandeam nicidecum sa devin preot. Eram destul de confuz in aceasta privinta. La scoala, nu prea eram inteles si imi era rusine sa declar faptul de a fi catolic... si practicant pe deasupra! Nu ma simteam la locul meu, ceva imi spunea ca trebuie sa-mi caut linistea interioara in alta parte. In acea perioada, gandul ma purta spre alte meserii. Pe de-o parte eram ispitit de dorinta de a deveni „securist” (sic!), apoi muzician, insa, in cele din urma, dupa sosirea in parohia de origine a unui preot tanar cu care devenisem prieten, m-am decis sa merg la seminar.
Am intrat la studii la Seminarul din Iasi in 1989, cu trei luni inaintea caderii regimului. Am terminat liceul tot in cadrul seminarului si am continuat studiile acestuia pana in 1992 cand, in urma unor vicisitudini, mai bine spus in ciuda „mentalitatilor diferite” am fost nevoit sa parasesc seminarul... fapt care a lasat urme de nesters in inima mea. Atunci m-am decis sa plec...
George ROCA: Deci un tanar bucurestean catolic, traitor in cartierul Pantelimon, dupa ce a frecventat timp de trei ani Seminarul Teologic de la Iasi, se decide sa plece de-acasa si sa se stabileasca in Italia? De ce Italia? Cum au fost inceputurile in noua tara?
Pr. Antoniu PETRESCU: Plecarea mea din tara, despartire de Romania, a fost dureroasa, dar necesara! Nu aveam de ales altceva mai bun acasa… Am ales Italia, deoarece era tara unde se nascuse religia catolica. Este inima religiei catolice! Aici este si Vaticanul...
George ROCA: Ati avut chemare spre Dumnezeu, spre divinitate, ati urmat teologia, ati devenit preot de rit romano-catolic... Cum a fost posibil?
Pr. Antoniu PETRESCU: In 1993, episcopul unei dieceze de langa Roma ma primeste in dieceza sa. Nu dupa mult timp sunt trimis sa studiez teologia la seminarul din Anagni, la Colegiul Pontific Leonian, unde, dupa sase ani de studiu, in 1999, am obtinut Licenta in Teologie cu specializarea in Ecleziologia Pastorala. Am fost hirotonit diacon, dupa care, in urma vicisitudinilor si peripetiilor traite prin anumite localitati - Roma, Ariano Irpino, Aquila si Palestrina - am ajuns intr-un mic oras din centrul Italiei, numit Avezzano. Acolo am fost sfintit preot in 2004. Este locul unde si in prezent imi desfasor activitatea de preot si de artist. In ceea ce ma priveste, am incercat mereu sa traiesc aceasta dimensiune a sferei sacrului in mod personal, cu personalitatea mea si cu pasiunea mea, chiar daca am fost penalizat deseori de „viata” din acest punct de vedere!
George ROCA: Ecleziologia Pastorala? Puteti sa ne dati cateva amanunte?
Pr. Antoniu PETRESCU: Ecleziologia Pastorala, este in alte cuvinte, pastorala vazuta din perspectiva bisericii cu o atentie particulara in ceea ce privesc noile forme de evangelizare.
George ROCA: Imbracat in haina preoteasca ce proiecte, dorinte, idealuri aveti pentru viitor?
Pr. Antoniu PETRESCU: Sunt preot de 6 ani, am lucrat in mai multe parohii, am incercat sa fiu alaturi de persoanele pe care le-am intalnit si sa le daruiesc mereu un suras si un gand bun… Nu am mari planuri pentru viitor ca preot, doresc sa traiesc in pace, sa continui aceasta pastorala personala prin intermediul muzicii, sa depun eforturi pentru a fi un artist bun si sa evangelizez acolo unde nimeni nu doreste sau nu poate ajunge…
George ROCA: Trecem la cea de a doua daruire dumnezeeasca pe care o aveti. Vom incerca sa discutam despre talentul dumneavoastra, despre frumoasa voce pe care am ascultat-o deseori pe You Tube. Ati spus artist... Cantati de mult? Care au fost inceputurile?
Pr. Antoniu PETRESCU: Da, am spus artist, fara a exagera cred, pentru ca, odata cu preotia, mi s-au deschis portile spre televiziune si radio, devenind un subiect de interes pentru mass-media. Am devenit in acelasi timp un Elvis Impersonator, lucru care la inceput m-a dezorientat intr-o oarecare masura, pentru ca niciodata, pana in acel moment, nu ma gandisem la binomul preot - Elvis Impersonator! Important este faptul de a fi fericit, indiferent de ceea ce faci, in ceea ce crezi si de parerea celorlalti care, de multe ori, se identifica cu invidia si gelozia.
George ROCA: Il admirati pe Elvis Presley. Cum ati devenit impersonatorul acestuia. Mi se pare destul de greu, mai ales ca sunt o multime de imitatori ieftini, care cad in latura ridicolului, crezand ca daca isi vopsesc parul in negru si isi lasa perciunii „pana la brau”... vor canta ca „The King of Rock and Roll”! Ce va determinat sa deveniti un impersonator al acestuia?
Pr. Antoniu PETRESCU: O intamplare deosebita din acea perioada de cautari si zbucium sufletesc ale adolescentei m-a facut sa ma gandesc mai serios asupra existentei lui Dumnezeu... Intrucat eram devotat Sfantului Anton, intr-o zi rugandu-ma, i-am cerut „facatorului de minuni” sa-l vad pe Elvis la televizor. Ţinand seama ca majoritatea emisiunile erau dedicate propagandei comuniste era destul de greu sa se indeplineasca ruga mea. Si totusi... in duminica ce a urmat, faimosul cantaret american, Elvis Presley, a avut o aparitie la... televiziunea romana. L-am vazut pe micul ecran!!! Nu-mi venea sa cred. Desigur, pentru mine a fost un semn!
Desigur, in sens temporal, pentru mine a venit mai intai pasiunea pentru muzica si apoi cea bisericeasca. Acest lucru se datoreaza faptului ca provin dintr-o familie de muzicieni. Nu este usor sa descrii ceea ce se intampla in mintea si in inima unui tanar de 18 ani, care lasa totul si isi indreapta pasii spre o lume necunoscuta, precum a fost pentru mine „seminarul”. Aici ar fi multe lucruri de spus, dar mentionez din nou, o importanta deosebita a avut-o in viata mea prezenta unui preot de la acea biserica din Bucuresti, care plin de entuziasm, mi-a indrumat pasii...
Elvis, mi-a influentat stilul de viata inca de mic si... de aceea nu de putine ori ma identific cu el. Pe scena ma transform in ELVIS. El era persoana careia nu-i lipsea nimic. Avea carisma, ca sa nu mai vorbim de generozitate, neuitand niciodata de unde a plecat... In ceea ce ma priveste, am trait intotdeauna cu aceste doua pasiuni, pe care am incercat sa le imbin, fara a le pune in contrast.
George ROCA: Cum ati ajuns sa iesiti din anonimat si sa deveniti din ce in ce mai apreciat de cei care va ascultau muzica? Unde v-ati facut debutul?
Pr. Antoniu PETRESCU: Dupa cum v-am relatat mai sus, eram muzician inca din tara. La inceput trompeta, apoi chitara si mai apoi vocea. Ajuns in Italia mi-am continuat drumul artistic, cantand nu numai la biserica ci si pe „alte” scene si realizand ca publicul ascultator ma place. Si astfel mi-am conturat si aprofundat stilul si... desigur am vrut sa fiu ca Elvis! „Succesul”, ca sa-i spunem asa, a inceput in urma unui articol dintr-o revista italieneasca numita „L’Indiscreto”. Aceasta a prezentat in exclusivitate si o fotografie de-a mea pe coperta dupa care a explodat fenomenul „Don Elvis” adica „Parintele Elvis”! Am fost contactat de mai multe agentii internationale precum Reuters. Eram pur si simplu „bombardat” de invitatii la televiziune, la radio, de jurnalisti pentru interviuri, in fine... ceva de speriat, nu eram pregatit psicologic!
George ROCA: Din informatiile culese de pa net, am inteles ca sunteti un artist de valoare, recunoscut pentru frumoasa voce chiar de forumuri de specialitate de la radio si televiziune! Si inca de unde!!! Chiar din Italia, tara cu cei mai multi cantareti pe cap de locuitor. Cum ati putut sa penetrati aceasta industrie severa, pretentioasa si sa ajungeti sa fiti atat de cunoscut?
Pr. Antoniu PETRESCU: Am incercat sa aplic politica pasilor mici... Am cantat la inceput unui public mai restrans, dupa care avand succes, a inceput sa se auda de mine. Am fost invitat sa prezint o melodie (doar!) la un post de radio, apoi o alta melodie, dupa care am fost contactat de cei de la televiziunea nationala! Si astfel am am ajuns sa ma produc la RAI Uno, la celebrul „Maurizio Constanzo Talk”, unde impreuna cu doi renumiti actori italieni am fost intervievat si am cantat live „Little cabin on the hill”, un country song, si „Rubberneckin’” din repertoriul lui Elvis. Apoi au urmat mai multe invitatii la alte showuri de televiziune dar unde nu putut raspunde mereu afirmativ. Din acest an sunt reprezentat de agentia de spectacole „Next Time Show Agency” (http://ntsagency.com/home) a lui Alessandro Porrini, artist foarte cunoscut in toata Italia. Cu aceasta am inceput deja programarile concertelor. Intre timp imi perfectionez dictia si studiul limbilor straine.
George ROCA: Cantati si alta muzica decat cea a lui Elvis? Ce preferinte mai aveti?
Pr. Antoniu PETRESCU: Mentionez ca pe langa muzica lui Elvis, sunt deschis la orice fel de repertoriu. Imi place muzica in general, ascult muzica de calitate, atat clasica cat si moderna, iar in repertoriul meu navighez prin mai multe genuri muzicale ca: gospel, rock, country, pop, ballads, blues…
George ROCA: Sunteti fericit sa imbracati concomitent cele doua haine: cea de preot si ce-a de cantaret? Cum reactioneaza lumea din jurul dumneavoastra?
Pr. Antoniu PETRESCU: In ceea ce priveste activitatea religioasa, ma ocup de celebrarea functiunilor religioase in fiecare zi, cat si de cea a inmormantarilor si a botezurilor. Am de asemenea multe cerinte in ceea ce privesc casatoriile. Sunt asistent spiritual al unei congregatii parohiale „San Giovanni” si vizitez bolnavii din parohie. Desigur, faptul de a fi preot ma conditioneaza si penalizeaza deseori din punct de vedere artistic... dar stiam acest lucru inca de la inceput, asa ca incerc sa impac pe toata lumea! Sunt invitat la televiziune, la radio, se publica despre mine articole pe plan national... dar nu reusesc intotdeauna sa raspund tuturor afirmativ, sa fiu disponibil. Sa nu uitam, dupa cum spuneam mai sus, ca principala activitate nu-mi permite sa beneficiez de prea mult timp liber.
George ROCA: Observ ca ati devenit faimos nu numai la radio si la televiziunea italiana, dar si pe internet. Am descoperit foarte multe melodii, interviuri si show-uri prezentate pe YouTube. Ce alte proiecte ati avut? Stiu de altfel, ca ati cochetat si cu melodii cantate in limba coreana... colaborand cu cunoscuta soprana Cecilia Hwang...
Pr. Antoniu PETRESCU: Va multumesc pentru aprecieri! Intr-adevar am multe aparitii pe YouTube, prezentari, interviuri si melodii pe care le-am cantat in diferite spectacole sau concerte. Pe plan artistic, lucrez in prezent la un proiect impreuna cu regizorii Federico Minetti si Paolo Cammarano. Este un film documentar despre viata mea si pe care sper sa-l finalizez in curand…
Totusi, relatia cu muzicienii din Italia este ceva deosebit, ceva special. Aici am colaborat cu compozitorul si pianistul Fabrizio Fausto Fulvio Fiale care m-a ajutat sa realizez single-ul „Suspicious Minds”. De asemenea cu contributia muzicienilor din Ariano Irpino ( oras care se gaseste in sudul Italiei ) impreuna cu maestrul Alessandro Ciasullo si Tony Romano am realizat cel de al doilea compact-disc avand tilul „With Love”. Ambele cd-uri sunt un tribut dedicat lui Elvis Presley.
Cel de al treilea album „How Great Thou Art” este de inspiratie religioasa. Am continuat in aceasta directie cu „Fede, Speranza, Amore” (Credinta, speranta si iubire), in versiunea coreana „Simtaminte dulci” pe care l-am realizat in colaborare cu Cecilia Hwang o foarte talentata soprana lirica din Seoul. Am mai avut proiecte cu Guido Ruggieri, Francesco Fina si Franco Di Donato, dar si cu scoala de dans modern „Golden Dancing” din Avezzano unde locuiesc... In momentul de fata am constituit un grup de noua elemente: cinci instrumentisti, trei coriste si eu... desigur.
George ROCA: Ati participat in Statele Unite ale Americii la faimosul eveniment „Elvisweek” organizat la „Graceland” in orasul Memphis, loc unde se intalnesc toti impersonatorii de valoare a lui Elvis Presley. Ati avut succes? Am aflat ca ati cunoscut-o acolo si pe Katiuska Hanohano - singura femeie impersonator - cu care ati si colaborat.
Pr. Antoniu PETRESCU: In 2006-2007 am vizitat locurile pe unde si-a plimbat pasii adevaratul Elvis, participand si la „Elvisweek”. Am cunoscut astfel mai multe persoane din staff-ul sau, pe designer-ul sau si sunt in contact cu societatea si fabrica unde artistul isi comanda costumele de scena. In aceasta perioada am cunoscut-o pe Katiuska, o cantareata americana de faima internationala, foarte talentata, cu care am colaborat.
George ROCA: Vedetonimul „Don Elvis” a devenit faimos in Italia. Cine v-a „botezat” cu el? Sunteti mai cunoscut sub acest nume decat sub cel real...
Pr. Antoniu PETRESCU: Prima data cand am fost numit „Don Elvis”, sau „L’Elvis del Signore”, adica “Elvis al lui Dumnezeu”, a fost mai mult in joaca... Apoi m-a definit ca nume de artist si asa a ramas! „don” inseamna „parinte - preot”, iar Elvis nu are nevoie de comentarii. Imi place sa fiu identificat cu numele „Don Elvis”, in fond este personajul pe care, cu modestie l-am creat si cred ca este mult mai cunoscut in lume decat numele meu real.
George ROCA: Parinte, nu va deranjeaza unele afirmatii care spun ca un preot in loc sa isi vada de parohia sa... devine un imitator si se ocupa de chestiuni „nu prea catolice” creandu-si un idol numit Elvis Presley?
Pr. Antoniu PETRESCU: De subliniat o particularitate de-a mea pe care as vrea sa o inteleaga toata lumea - eu cant si traiesc muzica lui Elvis cu personalitatea mea! Ma consider o persoana normala, nu un copiator si... nu voi recurge niciodata la chirurgia plastica pentu a ma asemana cu el, mai ales ca mi-am castigat deja un prestigiu, o valoare in fata publicului… care ma apreciaza nu pentru ca il imit pe Elvis ci mai ales pentru vocea si prezenta mea scenica.
Sa nu uitam ca Elvis a fost intotdeauna un impatimit al muzicii gospel, gen religios pe care l-a introdus in repertoriul sau si in care se regasea. In ceea ce ma priveste, ca preot-cantaret nu gasesc nici un contrast, nici un motiv serios care sa ma obstructioneze si care sa compromita ceea ce sunt, crezul meu si vocatia mea. In plus, a fi artist completeaza fara indoiala imaginea si identitatea mea de preot, ma ajuta sa ma relationez si sa valorific mai mult contactul cu lumea. Viata mea este naturala si ceea ce fac nu este in contrapozitie cu nimeni si cu nimic, problema alegerii cred ca am rezolvat-o la timpul ei.
Muzica vine de la Dumnezeu, iar cine are conceptii diferite si idei preconcepute ar face bine sa le tina pentru sine. Nu ma intereseaza cum il privesc ceilalti pe Elvis si pe cei care il impersoneaza. Ii invit sa mearga la Graceland, in luna august, atunci cand se organizeaza „ElvisWeek”. Sunt convins ca isi vor schimba parerile si vor aprecia nu numai muzica ci si participantii.
George ROCA: Discografie? Cate albume ati scos? Cantati si in limba romana? Cateva cuvinte va rog.
Pr. Antoniu PETRESCU: Am la activ patru compact-discuri oficiale: „Credinta, Speranta, Dragostea”, „Dragostea Divina”, „Christmas Songs” si ultimul „Don Elvis” in care, muzica religioasa se impleteste cu cea profana. Nu am scos nici un album in limba romana din pacate, doar doua in italiana, celelalte fiind in engleza. Cat despre calitate... sunt pretentios! Doresc un produs bun si nu inregistrez orice…
Compact-discul in limba italiana poarta tilul „Divino Amore” a ajuns chiar in mainile Sfantului Parinte Benedict al XVI–lea, iar cei de la SkyTV din Italia lucreaza la un promo documentar avandu-l ca protagonist.
George ROCA: Ce idealuri sau planuri de viitor aveti?
Pr. Antoniu PETRESCU: Sunt bucuros pentru ceea ce am realizat pana acum, este un dar al Celui De Sus pentru mine, este ca un premiu pentru care am luptat... in ciuda obstacolelor si rezistentelor avute! Dumnezeu exista! Nu pot pretinde sa plac la toti, dar cine poate spune ca este pe placul tuturora? In prezent sunt ocupat cu promovarea noului meu album „Don Elvis” care si-a facut deja aparitia pe piata.
Pana in momentul de fata, nu am concertat in afara Italiei, cu exceptia unor aparitii la “ElvisWeek” in fata fanilor lui Elvis unde am fost chiar intervievat de televiziunea locala din Memphis.
George ROCA: As vrea sa inchei cu un mesaj din partea dumneavoastra pentru compatriotii nostri romani din tara si pretutindeni...
Pr. Antoniu PETRESCU: Multumesc mult pentru disponibilitatea d-voastra, eu cred ca numai impreuna si cu bunavointa tuturora vom reusii sa schimbam ceva, viziunea negativa pe care, noi romanii, o avem in lume, viziunea ingusta si limitata de preconceptii a unei realitati care ar trebui sa fie mai aproape de problemele reale ale persoanelor pentru a castiga credibilitate.... Avem mult de mers cu umiltate , avem nevoie de o „deschidere a mentalitatii” , de a iesii din aceasta situatie de ipocrizie, care in loc sa protejeze imaginea istitutiei, aduce cu sine o inchidere a mintii, o inchidere catre „schimbarea inevitabila a echilibrului mondial”. Domnul sa binecuvanteze pe toti romanii de pretutindeni !!!
Sursa: Stiri Online
Nessun commento:
Posta un commento