La comunità romena si incontra e si racconta attraverso storie quotidiane, punti di vista, fatti di cronaca, appuntamenti e novità, per non dimenticare le radici e per vivere meglio la distanza dal paese natale.
Informazioni utili per i romeni che vivono in Italia, per conoscere le opportunità che la realtà circostante offre e divenire cittadini attivi.

Comunitatea Românească în Italia

Locul unde comunitatea românească se regăsește zilnic în știri, noutăți, mărturii, informații și sfaturi, pentru a nu uita rădăcinile și a trăi mai bine departe de țara natală. Informații utile pentru românii care trăiesc în Italia, despre oportunitățile pe care le oferă realitatea din jur și pentru a deveni cetățeni activi.

Bun găsit pe site! Benvenuto!

Comentează articolele publicate! Commenta gli articoli pubblicati!

martedì 22 luglio 2008

100.000 de copii sunt, oficial, singuri acasă


STATISTICĂ Date îngrijorătoare
de Maria BĂRBULESCU
Numărul copiilor „căpşunarilor” a crescut de 5 ori, în nici 2 ani, 0,34% sunt în grija vecinilor şi doar 3,47% dintre copii beneficiază de protecţie specială
31,15% au ambii părinţi plecaţi

Într-un an şi jumătate, numărul familiilor de români care au plecat la muncă în străinătate a crescut de aproape 5 ori. Astfel, dacă la sfârşitul lui august 2006, în evidenţa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului (ANPDC) figurau 14.470 de familii, la 31 martie a.c., numărul acestora ajunsese la 69.628. În prezent, în evidenţa ANPDC există 98.194 de copii cu părinţi plecaţi la muncă peste hotare, dintre care 31,15% provin din familii în care ambii parteneri au ales să-şi căştige pâinea în Occident.
Comparând aceste cifre cu datele de acum doi ani - când statul avea în evidenţă 20.945 de cazuri - rezultă cu numărul copiilor „căpşunarilor” a crescut de 5 ori. Într-o situaţie delicată se află şi minorii care au un singur părinte susţinător al familiei, plecat din ţară, numărul lor reprezentând 10,5% din totalul cazurilor. 95,67% dintre minori au rămas acasă în grija rudelor până la gradul IV (fraţi, mătuşi, unchi, bunici), fără a beneficia de protecţie specială din partea statului. 0,34% dintre copii au fost lăsaţi de părinţi în grija vecinilor sau a altor persoane, în timp ce 3,47% au fost încadraţi într-o formă de protecţie specială şi sunt îngijiţi fie de asistenţi maternali, de rude sau de persoane apropiate familiei, fie au primit găzduire într-un centru de plasament.

Şcoala şi Poliţia – datoare să ţină evidenţa copiilor „căpşunarilor”
Săptămâna aceasta, o comisie de experţi din cadrul MIRA, MECT şi MMFES se va întruni pentru a discuta pe marginea unui ordin comun, de monitorizare eficientă a copiilor aflaţi în situaţii de dificultate. Vicepreşedintele ANPDC, Gabriella Tonk, ne-a precizat că adoptarea acestui act normativ presupune împărţirea unor sarcini precise între cele trei ministere. Şcoala va fi obligată să raporteze Serviciului Public de Asistenţă Socială (SPAS) cazurile de copii rămaşi fie singuri acasă, fie în îngrijirea altor persoane, decât părinţii naturali. Poliţia, totodată, trebuie să se autosesizeze şi să colaboreze strâns cu acest serviciu.
Referitor la decizia ANPDC de a renunţa, anul trecut – după ce fusese aprobat de Guvern – la programul de interes naţional (PIN) destinat dezvoltării unei reţele de servicii specializate pentru copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, vicepreşedintele ANPDC ne-a declarat: „Am înlocuit acest PIN cu înfiinţarea unor centre de zi. Am considerat că nu e normal să-i tratăm pe aceşti copii separat. Asta a fost şi concluzia expertului UNICEF de la Geneva”. Subsecretarul de stat ne-a mai informat că ANPDC a contractat un împrumut de 14 milioane de euro de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, bani ce vor fi folosiţi, din toamnă, pentru înfiinţarea a 200 de centre comunitare.
În paralel cu monitorizarea realizată de SPAS, mai multe ONG, printre care şi Fundaţia Soros, au realizat diferite studii din care rezultă că numărul acestor copii este mult mai mare. Mai mult, 20% dintre ei nu se simt iubiţi. Alţii recurg la metode extreme şi, de dorul părinţilor, se sinucid.
„Nu cred că cineva, nici primarul, nici asistentul social, nu poate înlocui părintele. Nevoia de afectivitate a acestor copii nu poate fi suplinită prin servicii sociale. Părinţii, când pleacă, trebuie să fie informaţi cum să plece. Trebuie să vedem dacă aceşti copii au fost consultaţi şi informaţi asupra plecării părinţilor. Dacă copilul este pregătit din timp, el suferă mai uşor despărţirea”, - Gabriela Tonk (vicepreşedintele ANPDC)
Sursa: Gandul.

Nessun commento:

Posta un commento